1. Stergerea si dilatarea colului
2. Expulzarea fatului
3. Expulzia placentei

Prima perioada a nasterii – stergerea si dilatarea colului

Fenomenele active din aceasta perioada sunt contractiile uterine. Ele actioneaza asupra colului uterin producand inmuierea, stergerea si dilatatia lui. Uterul este format din doua feluri de muschi: longitudinali, care actioneaza la nivelul corpului uterin, ajutand coborarea fatului, si circulari, care actioneaza la nivelul colului, dilatandu-l treptat pana la 10 cm. In functie de dinamica uterina, contractiile sunt dureroase, crescand ca ritm, de la 25 la 20, 15, 10, 5, 3, 2, 1 pe minut si crescand ca durata de timp si intensitate de la 20 la 30, 40, 45, 50 secunde.

Cand dilatatia a ajuns la 4-5 cm, de regula travaliul se accelereaza, contractiile devin mai sustinute, mai puternice; daca nu s-au rupt membranele spontan, este momentul cand se pot rupe artificial, ajutandu-ne de un instrument steril, special pentru aceasta manevra. Pe tot parcursul travaliului, se urmaresc (monitorizeaza) contractiile uterine, bataile cordului fetal, starea generala a gravidei (tensiune arteriala, puls, respiratie).

Cand colul s-a dilatat complet, adica aproximativ 10 cm, este suficient de larg pentru a face loc capului fetal, deci se poate produce nasterea. Apare acum senzatia de screamat, care ajuta progresia capului fetal spre iesire. Este bine ca gravida sa nu se screama nesupravegheata, decat daca dilatatia este completa, sub indrumarea asistentei (moasei), pentru a evita rupturi de col sau de alte parti moi.

Prima perioada a nasterii difera ca durata de la pacient la pacient, poate dura intre 8-10 ore la primipare, sau 6-8 ore la multipare, in functie de contractilitatea fibrei musculare uterine. Dupa „stergerea” colului, dilatatia se face aproximativ 1 cm pe ora, de la 0 la 10 cm, fatul coboara treptat in bazin, se intoarce cu fata spre spatele mamei, pregatindu-se sa iasa.

Ce observam in aceasta perioada:

  • Contractii (dureri) minore care alterneaza cu dureri puternice de spate si care se succed la intervale mai mult sau mai putin regulate
  • Senzatia de ingreunare a uterului, dureri in partea de jos a abdomenului (regiunea pelvina), sau in partea de jos a spatelui (regiunea sacrata)
  • Punga apelor se poate fisura sau chiar rupe (10-15% din nasteri debuteaza cu ruperea spontana a membranelor) urmata de contractii. In mod normal, lichidul amniotic este clar, opalescent, cu miros specific, in cantitate apreciabila, 500-700 ml; daca lichidul este maro sau verde, acesta este semn de suferinta fetala, si este bine sa mergeti imediat la spital. Daca sunteti deja in spital, imediat anuntati moasa sau doctorul care va supravegheaza.

Psihoprofilaxia durerilor la nastere
Este o metoda fiziologica, care nu presupune vreun tratament, considerata astazi in lume ca o metoda eficace de analgezie, nefiind daunatoare mamei si copilului. Factorul psihic produce extragerea durerii existente obiectiv in timpul nasterii, facand-o insuportabila. Acest factor este explicat prin emotiile, ideile si experientele proprii, legate de momentul nasterii. Toate devin lanturi de complexe, de reflexe conditionate, care produc focare de excitatie pe scoarta cerebrala. Frica de nastere este elementul dominant, pe masura ce gravida se apropie de acest moment. Primele contractii uterine declanseaza reflexul conditionat, facand ca femeia sa perceapa exagerat starea ei. Apar asa-zisele reactii paradoxale, reactii foarte puternice la excitanti durerosi minimi, care in mod normal nu ar trebui sa produca senzatia de durere.

Metoda psihoprofilactica are ca scop inlaturarea acestor reflexe conditionate nocive si inlocuirea lor cu altele pozitive, favorabile dezvoltarii unui travaliu normal, printr-o pregatire psihica si educativa adecvata a femeii si a cuplului in general.

Mijlocul prin care se actioneaza asupra sistemului nervos central este cuvantul, care la om se dovedeste a fi un excitant la fel de puternic ca si alti excitanti externi sau interni, fizici sau chimici. Cuvantul formeaza cel de-al doilea sistem de semnalizare, care exista numai la om.

Metoda consta in inlaturarea fricii si inlocuirea ei cu incredere, prin explicarea mecanismului fiziologic al nasterii, senzatiile ce se parcurg in travaliu, mijloacele de analgezie si de prevenire a complicatiilor. Frica produce o stimulare intensa a sistemului neurovegetativ simpatic, care da nastere unei hipercontractilitati, hipertonia muschiului uterin. Ca urmare, fibra uterina oboseste, travaliul se prelungeste si intretine frica de ceva ce pare ca nu se mai termina. Se formeaza un cerc vicios: frica – hipertonie – durere – frica. Rolul psihoprofilaxiei este tocmai ruperea acestui lant in punctul lui cel mai tare: durerea.

La aceste metode psihice se adauga procedeele de analgezie fiziologica:

  • Regularizarea respiratiei – implica marirea cantitatii de oxigen, care are un efect analgezic
  • Masajul regiunii dureroase – excitatia tactila a pielii inhiba impulsurile dureroase plecate din zone profunde
  • Alternarea perioadelor de contractie cu perioadele de relaxare

A doua perioada a nasterii – expulzarea fatului

Este mai scurta la multipare, 10-15 minute, decat la primipare, 30-45 minute. Contractiile uterine in aceasta perioada se succed la 1-2 minute si dureaza 60 secunde, ele se numesc contractii expulzive. Perioada a doua a nasterii incepe in momentul in care dilatatia este completa si apare senzatia de screamat.
Uneori poate aparea o perioada de pauza intre prima perioada si momentul cand apar senzatiile de screamat; este bine sa fie folosita pentru relaxare si odihna, gravida se invata cum sa respire activ in pauza dintre contractii si sa se screama in timpul contractiei.

Cea mai confortabila pozitie in aceasta perioada este cea pe care o prefera gravida, pozitia cea mai adecvata fiind in semisezut sau in picioare, deoarece forta gravitationala vine in ajutorul fortei de contractie si contribuie la scurtarea acestei perioade. O alta pozitie de preferat este cea in decubit lateral stang (culcata pe partea stanga), pozitie ce favorizeaza circulatia fetoplacentara.

Cu fiecare contractie, insotita de 2-3 screamate, capul copilului progreseaza in bazin, gravida simtind presiune asupra vezicii urinare si asupra rectului, cu senzatia imperioasa de mictiune si de scaun.

Senzatia de screamat apare la fiecare contractie, provocata de coborarea craniului fetal in pelvis; gravida se va screme de trei ori in timpul unei contractii, inspirand aer in plamani pe nas, apoi, cu gura inchisa se va screme la sezut, pana la sfarsitul contractiei. In pauza dintre contractii, gravida se va odihni, relaxandu-se.
Craniul fetal ajunge in bazin, presand perineul si tesutul din jur, care incepe sa se destinda treptat, de aceea screamatul trebuie potentat, dirijat, pentru a permite muschilor si pielii sa se destinda treptat, evitand rupturile inutile.

Dupa ce s-a facut anestezie cu Xilina 1% in zona perineala, se practica epiziotomia (taierea perineului), pentru a proteja si ajuta craniul fetal sa se nasca. Se nasc apoi umerii, trupul si   piciorusele, se clampeaza cordonul ombilical intre doua pense si se sectioneaza.

A treia perioada a nasterii – expulzia placentei

Dureaza intre 15-30 minute, imediat dupa nastere, pulsatiile cordonului ombilical inceteaza dupa cateva minute. El se penseaza, se sectioneaza si se pune clama sterila. Uterul se contracta pe continut (placenta), care incepe sa se dezlipeasca de peretele uterului, alunecand in vagin. Din cateva contractii, cu sustinerea cordonului ombilical, placenta se expulzeaza, impreuna cu sacul membranos in care a stat fatul.

Placenta si membranele se controleaza pentru a verifica integritatea lor, daca au ramas in uter resturi placentare sau membrane. Se verifica apoi partile moi, adica tesuturile pe unde a trecut copilul: perineul, vaginul, colul, pentru a constata daca sunt rupturi care trebuie cusute (suturate). Se trece la refacerea tesuturilor si a perineului.