Povestea ta 

Dorinta tuturor famililor este de a avea un copil. Mai repede, mai tarziu, dar numai sa fie. Eu cu sotul meu ne doream un copil, dar, desi eram sanatosi, nu venea barza si la noi. Am inceput sa credem si babele: ca nu ne e sortit, ca probabil am avut pacate in familie. Asa ca am botezat o splendoare de fetita pe nume Maria.

La o luna dupa acest eveniment deosebit am inceput sa ma simt rau, sa ma ingalbenesc la propiu, sa vomit si, dintr-un om de 68 kg, am ajuns la 45 kg, in numai 2 luni.

Am fost la doctori, care mi-au spus ba ca am hepatita, dar la teste nu a iesit, ba ca am fibrom uterin si trebuie sa ma opereze, daca vreau sa mai am copii si, astfel, am ramas internata. Seara sotul meu a vorbit cu doctorul Ceranui sa-l lase sa ma duca la Bucuresti. Acolo am fost la o cinica privata si, dupa ecografii, si multe teste ni s-a spus ca am un fibrom dar si un BEBE.
Nu pot sa va spun ce fericire a fost pe noi si ce multumire am avut. Am avut sarcina toxica am stat mai mult in pat, dar a meritat. Nu am putut tine sarcina decat 7 luni.
Intr-o sera, la sfarsitul lui septembrie, am inceput sa ma simt rau si am plecat la spital. Eu eram atat de speriata, incat doctorita de acolo nu a putut sa imi spuna direct ca voi naste, ci prin invaluire. Pe 28 septembrie 2007 a venit pe lume Stefan-Lucian.

Un baiat frumos dar cu 1.800 kg si cu nota 8. Dupa 2 saptamani a venit acasa.
Au trecut doi ani de atunci si acum mergem la gradinita, vorbim, stim sa numaram pana la 10 si mamai si tati au uitat tot chinul prin care au trecut. Ii multumesc lui Dumnezeu ca-l avem si ca e sanatos.