Jurnalist NN 

“Te iubesc, te-am iubit intotdeauna, dar crede-ma ca nu mai pot continua asa…”

Of, de cate ori nu am spus replica asta la nervi, cand ma lasau spatele si picioarele si ma asezam obosita pe un colt de scaun, in timp ce inculpatul se uita cu incapatanare in pamant. Stia ca azi e randul lui sa dea cu aspiratorul si e saptamana in care are program de batut covoarele. Sunt doar doua, chiar asa de greu este sa coboare patru etaje cu doua mochete? Inteleg ca a venit tarziu de la piata si a trebuit sa astepte in frig vreo doua ore sa vina tanti cu branza proaspata de vaci si oua de tara, ca a facut doua drumuri sa care scaunul de masina sus si ce a mai cumparat pentru bebe (sper ca a luat toate salopetele numarul 74 pentru copil si caciulite flausate de la magazinul pentru care, ca sa ajunga unde trebuie, ii facusem schita). Mai trec cu vederea ca aseara, in loc sa-mi faca masaj la spate, a plecat la ping-pong cu prietenul lui, doctorul si s-a intors o ora si jumatate mai tarziu, ratand astfel pregatirea apei pentru baita fetitei. Si nu inteleg nici de ce atunci cand a avut inspiratia sa-mi cumpere o camasa (ca asa e el, baiat galant), nu a ales o culoare mai vie. Stie doar ca in culorile inchise arat ca o cioara. I-am si spus-o si mi-a aruncat o privire... pe care nu stiu cum sa o cataloghez. Nu va mai spun ca vine “obosit” de la serviciu si una-doua, dupa masa de pranz, se intinde o ora, timp in care eu stau – in continuare – cu bebelusul si nu mai stiu ce sa-i cant, cum sa il mai distrez si ce altceva sa mai fac... Si seara, cand in sfarsit sunt mai libera, dupa ce am adormit copilul, are tupeul sa se apropie de mine. Da’ omul asta chiar nu vede la ce chinuri sunt supusa ? Si ca voi claca? II arunc o privire inghetata de cred ca i-a pierit omului cheful pentru multa vreme de acum inainte si ma strecor in pat. Il mai sfredelesc o data cu privirea: “Vezi, sa nu schimbi canalu’, ca ma uit la film.”

M-am saturat. Sa creasca el copilul, eu ma duc la serviciu, la inot, la aerobic, nu stiu, vad eu ce fac, dar sa mai ies un pic din atmosfera de familie. Daca ma gandesc bine, prietenele mele ma tot invita intr-un club... nu de alta, dar vad si ele ca merit sa mai scap si eu de ...ce am acasa.

Azi iar a venit cu flori, ceea ce m-a enervat teribil. Daca e sa faca un gest frumos si tot vrea sa-mi readuca zambetul de multa vreme uitat… de ce nu o face ca lumea? Doar stie ca nu-mi plac garoafele!!!

Un articol scris de mariela , membru NN