Noi nu avem o poveste super impresionanta, dar arata cat este de bun sistemul nostru sanitar. Este adevarat ca ne-am straduit foarte mult sa avem un copil si imi venea sa pling cand vedeam femei insarcinate. Eram foarte invidioasa pe ele, iar cand auzeam la stiri de copii nou-nascuti aruncati si omorati, imi venea sa ma duc la mamici si sa le fac acelasi lucru de care au fost ele capabile.
Ampierdut trei sarcini, iar dupa trei ani de chin am reusit sa duc o sarcina pana la capat (cu mult tratament si mult repaos). La nestere eram in culmea fericirii si totul era ok, mai ales ca ni s-a zis ca avem un copil perfect sanatos. Asa a si fost, dar la externare l-am luat un pic racit si de aici a inceput chinul. La 2-3 zile mergeam la doctor si spuneam ca baietelul este racit si ii curge nasucul, stranuta, se aude un zgomot in spate si altele.
De fiecare data ni se spunea ca este perfect sanatos din punctul de vedere al medicului. Mi s-a spus chiar ca as fi eu un pic paranoica, ca nu are nimic copilul si ca intru prea usor in panica: “Fiind primul copil, dati o prea mare importanta fiecarui amanunt, dar copilul nu are nimic. Asa sunt copii, unii fornaie, altii stranuta, dar la nou-nascut totul este normal.”
Totul a fost asa de normal incat la 1 luna am crezut ca o sa il pierdem deoarece, intr-o noapte, a inceput sa se inaduse. Nu mai reusea sa respire si am ajuns la urgente cu el. Avea pneumonie intr-un stadiu destul de urat. Am stat 2 saptamani in spital, dupa care ne-am chinuit cu el pana la un an cu tratamente pentru ca a ramas cu o sensibilitate foarte mare si racea foarte usor. Oricum, ne-am speriat destul de tare si cred ca ne-a cam marcat pe viata.
Acum baiatul are 1 an si 11 luni, intre timp a mai aparut o fetita (4 luni), dar la fiecare raceala stam cu stres, mai ales la bebelusa care inca este destul de mica. Ne intrebam mereu: „daca nu o fi bine tratata si apar iar probleme ?”
vioely2003, membru NN