Obrãjori de mere coapte,Ce-aþi visat voi astã-noapte?Prin nãmeþi cum trece lunaSau cum vã dezmiardã buna? Am visat cã la fereastrãÎmi zâmbea o stea albastrã.Apoi neaua de pe stradãS-a fãcut Om de Zãpadã!ªi-o zânã cât o mãrgeaL-a schimbat în acadea!
Piticii din padureAu case in ciuperci,Maninca fragi si mureSi-ncaleca pe melci. Piticii nu stiu carte,Nu stiu nici poezii.Iar melcii-i duc departe,In lungi calatorii. Si melcii-i duc la scoala,La scoala de pitici.In zori de zi ii scoala,Ceasornicul arici. Ariciul are ace,Mai… Continuă lectura →
Sus, pe cerul clar, sunt stele Sau ºiraguri de mãrgele,Din poveºti cu tâlc aduseªi la gâtul nopþii puse?Lacrimi sunt, de bucurie,Smulse din copilãrie?Nu, sunt dinþiºori de lapteAruncaþi în sus, spre noapte!
Tresãrind scânteie laculªi se leagãnã sub soare;Eu, privindu-l din pãdure,Las aleanul sã mã fureªi ascult de la rãcoarePitpalacul. Din izvoare ºi din gârleApa sunã somnoroasã;Unde soarele pãtrundePrintre ramuri a ei unde,Ea în valuri sperioaseSe azvârle. Cucul cântã, mierle, presuri –Cine… Continuă lectura →
Un pitic atat de micFace baie intr-un ibricSi mai bea putin lapticCa sa nu mai fie micSi mai bea putin ceiutCa sa fie mai dragutSi mai bea si suculetCa sa fie mai istet!
Frumoasã mi-e þara strãveche,Întinsã pe munþi ºi pe vãi,Cu fete cu flori la ureche,Cu mândri ºi ageri flãcãi! Frumoasã mi-e þara cea nouã,Când râde cu râs tineresc,Cum râde grãdina când plouãªi florile când înfloresc.
Soarele ºi ploaiaSe certau mereu:“Nimic nu ar creºteDacã n-aº fi eu!”Of!, mama Naturã,Ca sã îi împacePe-unul, hãt, departe,Pe-altul, mai încoace,I-a lãsat o vreme.Sã vã spun, nu pot,Care fu isprava…Unul arse totCe-avu-n stãpânire,Altul, mai neghiob,Îngropã sub apeO juma’ de glob.Astfel, pricepurã,„Am… Continuă lectura →
© 2026 Nou Născuți — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
