Cauta:
Cum sa nu ne revoltam in fata suferintei

Cum sa nu ne revoltam in fata suferintei

  Autor Pr. Teofil Data: 31.08.2006

Cum sa nu ne revoltam in fata suferintei

Inca din tinerete ma intreb la ce serveste suferinta si nu am gasit inca raspunsul potrivit. Am constatat ca pentru toata lumea, pentru cei care sufera si pentru cei care nu sufera, suferinta este in acelasi timp o realitate, o problema si o taina. Realitate pe care nu o putem evita, problema pe care nimeni nu a reusit sa o rezolve, suferinta ramane taina. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gandim despre suferinta; important este raportul pe care il avem cu propria noastra suferinta. Ce putem face ca sa nu suferim?  

Biserica nu vrea ca oamenii sa sufere. In timpul slujbelor noi ne rugam pentru "un sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem". Biserica doreste ca credinciosii sa-si duca viata in liniste si pace, si cat este posibil, sa nu sufere. In timpul Sfintei Liturghii ne rugam de asemeni pentru conducatorii Bisericii, pentru episcopul nostru, "ca Domnul sa-l pazeasca intreg, in pace, cinstit, sanatos, indelungat in zile". Dupa ce am facut aceasta cerere pentru conducatorii Bisericii, o facem si pentru noi toti, pentru ca adaugam: "pe toti si pe toate".  

Biserica doreste, deci, ca toti oamenii sa traiasca in pace, sa fie sanatosi si sa aiba zile indelungate. Ea nu incurajeaza suferinta, dar ne invata sa o suportam atunci cand o intalnim, sa acceptam partea noastra de suferinta, sa o primim pentru binele nostru. Sa nu ne dorim suferinta, dar sa o acceptam daca vine. Nu e nevoie ca toti oamenii sa aiba partea lor de suferinta. Unii sunt scutiti, altii o pot suporta cu usurinta, iar pentru altii este un adevarat chin. Cand spun asta ma gandesc in special la suferinta fizica. Cunosc persoane care suporta o suferinta adanca, care nu se pot misca de pe patul de boala, si care totusi radiaza de bucurie, o bucurie pe care ceilalti, desi sanatosi fizic, nu o au. Unii se revolta in fata suferintei, iar altii o ignora. In fiecare din aceste cazuri trebuie sa luam in considerare intensitatea suferintei, caci sunt suferinte care-l pot distruge pe om.  

Sunt insa persoane despre care credem ca sufera, dar care stiu cum sa se comporte in fata suferintei, anihiland-o. Un medic roman, care crede in Dumnezeu, spunea ca sunt doua lucruri pe care omul nu le poate face fara credinta in Dumnezeu: sa creasca copii buni si sa suporte o mare suferinta. Eu cred, de asemeni, ca cei ce au de purtat o cruce grea, au si puterea de o duce usor, fiind persoane care cred in Dumnezeu. Ei primesc partea lor de suferinta ca venind din mainile Domnului, stiind ca daca Domnul a ingaduit-o, nu e in zadar. Sfantul Marcu Ascetul spunea ca nu e important sa stim de unde vine suferinta, ci sa stim cum sa o primim fara sa ne revoltam. Un parinte din manastirea noastra, parintele Arsenie Boca, spunea: "Daca tot trebuie sa suferim, macar sa nu suferim zadarnic". Pentru a putea folosi suferinta spre binele sau, omul trebuie sa creada ca suferinta are un sens pentru el, chiar daca pe moment nu intelege. De fapt, cel care intelege si stie cum sa suporte suferinta, nu mai sufera.

As spune ca suferinta e o realitate pe care avem dreptul sa o evitam, daca putem, o problema pe care avem dreptul sa o rezolvam, daca ne sta in putinta, dar trebuie sa ne plecam in fata tainei si sa folosim suferinta care ne este data pentru progresul nostru spiritual.  

Daca nu putem sa ne intelegem propria suferinta, nu vom putea intelege nici suferinta celorlalti. Putem totusi sa incercam sa-i ajutam sa-si poarte suferinta. Este chiar o datorie, caci Domnul ne-a chemat sa-I fim colaboratori, sa ne ajutam aproapele. Fara a avea puterea de a vindeca, avem datoria de a face tot ce ne sta in putinta pentru a-l ajuta pe cel de langa noi. Sa ne gandim la cei patru care l-au adus in fata Domnului pe paraliticul din Capernaum. Ar fi putut sa astepte sa se intalneasca cu Domnul, dar ei au simtit nevoia sa-l aduca pe prietenul lor cat mai repede in fata Domnului, pentru a fi vindecat. Si-au dat seama ca ei nu-l puteau vindeca, dar au stiut ca Domnul o poate face.  

Totusi, Domnul nu vindeca mereu. Pe unii ii lasa sa sufere, pentru binele lor si al celor din jur. Am constatat adesea ca oamenii care sufera sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni puternici. Ei au capatat o alta perspectiva asupra vietii si au dobandit unele calitati pe care oamenii scutiti de suferinta ne le pot avea. Suferinta poate fi primita ca un dar, ca o imbogatire. Unii simt suferinta ca pe o nedreptate, ca pe ceva care nu ar fi trebuit sa li se intample lor. Asta pentru ca ei se compara cu ceilalti, ceea ce nu are nici un sens, fiecare om trebuie sa-si traiasca viata care i-a fost data. Fiecare are raportul sau cu suferinta, fiecare poate castiga ceva din suferinta. Cred ca ceea ce trebuie sa ne ajute este constiinta ca Dumnezeu ingaduie aceasta suferinta si ca ea are un motiv, chiar daca noi nu-l stim. Aceasta constiinta, sau mai bine zis aceasta incredere, ne ajuta sa ne purtam crucea cu seninatate.  

Pot sa va asigur ca credinta in Dumnezeu ne ajuta sa suportam o mare suferinta. Sa ne reamintim insa ca daca am suferit, nici nu ne dorim sa suferim, pentru ca nici Biserica si nici oamenii nu o doresc. Sa evitam suferinta daca putem? Da! Dar sa nu fugim de crucea care ne mantuie. Domnul nu ne binecuvanteaza o asemenea atitudine. Caci Domnul ne cere sa ne purtam fiecare crucea, crucea lepadarii de sine insusi. Fara cruce nu este mantuire; mantuirea nu ne vine numai prin Crucea Domnului ci si prin purtarea propriei cruci. Cand trecem printr-o ispita, printr-o boala, printr-o durere, un necaz, ne intalnim crucea pe care trebuie sa o purtam si ea devine intr-adevar crucea mantuirii noastre.  

Sa fim convinsi ca crucea ne este necesara pentru a ne mantui. Sa-I cerem Domnului sanatate si tot ceea ce e bun, dar sa-I cerem si puterea de a accepta suferinta atunci cand ne este trimisa. Sa-I cerem Domnului sa ne intareasca in credinta pentru a putea face fata tuturor incercarilor care ne vin, sa-I cerem Domnului sa ne ajute sa purtam cu bucurie suferinta. Sfantul Isaac Sirul spunea: "Cauta un doctor inainte de a fi bolnav si roaga-te inainte de venirea ispitei".  

Sa ne pregatim sa suferim, suferinta fizica sau suferinta morala. Pentru a putea rabda suferinta morala si pentru a putea profita de ea, trebuie insa sa ne smerim. Sa nu ne tulburam vazand ca suferinta este o realitate pe care nu o putem evita, o problema pe care nu o putem rezolva, o taina care pentru binele nostru, pentru progresul nostru spiritual ne uneste cu Crucea Domnului. Ea este o taina care ne uneste cu suferinta Domnului care avut mila de noi si ne-a mantuit, pentru ca ne iubeste. Ea este o taina care ne uneste cu Domnul, care ne iubeste chiar si atunci cand ne lasa sa suferim si care ne sterge lacrimile atunci cand stie ca suferim pentru binele nostru.  

Noi nu suntem singuri. Dumnezeu este cu noi. Sa credem ca ingerul nostru pazitor ne insoteste pretutindeni, ca Maica Domnului ne ocroteste mereu si la bine si la rau. Sa credem ca mila Domnului ne insoteste mereu.

Cuvant al parintelui Teofil, inregistrat in Franta / la 20 iunie 1999 si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000

Sursa: www.credo.ro

Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
6 comentarii
  • a spus
    marți, 25.11.2008
    Comentarii la articolul Cum sa nu ne revoltam in fata suferintei foarte inetresanf articol [ ... ]
  • a spus
    duminică, 09.11.2008
    Este foarte adevarat ce scrie in acest articol. Eu am trecut prin foarte multe in viata, desi am [ ... ]
  • a spus
    duminică, 02.11.2008
    Comentarii la articolul Cum sa nu ne revoltam in fata suferintei da...foarte bun articol [ ... ]
  • a spus
    duminică, 03.12.2006
    "Am constatat adesea ca oamenii care sufera sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni [ ... ]
  • a spus
    duminică, 03.12.2006
    "Am constatat adesea ca oamenii care sufera sau care au trecut prin mari suferinte, sunt oameni [ ... ]
  • a spus
    duminică, 03.12.2006
    Mi-a placut mult acest articol si cred ca este de folos sa fie citit mai ales in momentele mai [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu