Psihologie 

Terapia logopedica este o forma de tratament care are ca scop corectarea tulburarilor de limbaj.

La copil, vorbirea apare in urma unui indelung proces de invatare, pe baza caruia se structureaza intreaga experienta de viata, se dobandesc cunostintele necesare dezvoltarii, se structureaza relatiile cu cei din jur. Limbajul verbal este o parte componenta a personalitatii umane, care realizeaza o parte din functia de comunicare.

Tulburarile de limbaj

Este necesar, pentru ca limbajul sa fie insusit corect, pe de o parte, ca toate organele si aparatele vorbirii sa aiba o dezvoltare normala, iar pe de alta parte, este important mediul de dezvoltare al copilului, implicarea adultilor in stimularea vorbirii sale, preocuparea acestora in vederea achizitionarii corecte a limbajului,capacitatile intelectuale ale copilului. Prin urmare, este important procesul educativ, influenta directa a mediului si modelelor. Cand unul dintre acesti factori lipsesc, sau sunt insuficienti, vorbim despre instalarea tulburarilor de limbaj.
In categoria acestor tulburari, sunt incluse toate tipurile de deficiente de intelegere si exprimare orala (limbajul oral), de scriere si citire (limbajul scris-citit), de mimica si articulare. Oricand intalnim o deficienta intr-una din ariile sus-mentionate,  sub forma unei abateri de la limbajul normal, standardizat, acceptat in limba uzuala, vorbim despre tulburare de limbaj, fie ca este vorba despre reproducere sau percepere, despre dereglarea componentelor cuvantului sau imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa.

In recunoasterea si diagnosticarea tulburarilor de limbaj, trebuie sa tinem cont de varsta copilului, deoarece pana la varsta de 4 ani, este normala pronuntarea gresita a unor sunete, sau intelegerea insuficienta a unor cuvinte. Dupa aceasta varsta, insa, copilul trebuie monitorizat atent si corectate logopedic eventualele deformari de limbaj care se mentin si prezinta tendinta de a se agrava odata cu trecerea timpului.

Cauzele aparitiei

Cauzele aparitiei deficientelor  de limbaj  pot surveni in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului (sarcina toxica, boli infectioase ale gravidei, traume mecanice ,cazaturi, lovituri care lezeaza fizic fatul, traume psihice suferite de mama, intoxicatii, infectii), in timpul nasterii (nasterile dificile care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central al fatului, asfixieri, care provoaca hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, infectii ale mamei) sau in perioada post-natala.

In perioada post natala, pot interveni mai multe tipuri de cauze:

• de tip organic (infectii si intoxicatii cu substante chimice, encefalite, boli infectioase, contagioase sau virotice, survenite in special in primul an de viata, traume mecanice, leziuni, loviri);
• de tip psiho-neurologic-tulburari de memorie si atentie, deficiente mintale, tulburari la nivelul reprezentarilor optice si acustice;
• de tip functional , care afecteaza  componente ale pronuntiei: articulatie, fonatie, expiratie (insuficiente ale auzului fonematic-copilul nu percepe corect sunetul, si are dificultati in redarea lui);
• de tip psiho-social , un set de cauze cu rol important in dezvoltarea limbajului, care vizeaza atmosfera in care se dezvolta copilul.O atmosfera placuta in familie, un mediu stimulant, in care copilului I se vorbeste, favorizeaza dezvoltarea psihica armonioasa a copilului, care include si sanatatea dezvoltarii limbajului in conditiile in care celelalte cauze sunt eliminate. In caz contrar, in conditiile in care copilul traieste intr-o atmosfera anxiogena, marcata de certuri, violente si neantelegeri intre parinti, dezvoltarea psihica este ingreunata si pot aparea disfunctii in achizitia limbajului pe fondul anxietatii si inhibitiei traite de copil.

Exista cazuri in care parintii , sau persoanele care se ocupa de educatie, incurajeaza vorbirea defectuoasa a copilului pentru propriul amuzament, situatie in care este de asteptat instalarea unei tulburari a limbajului.

Pentru ca achizitia sa fie optima, este indicat sa se vorbeasca copilului in mod corect de la varste mici, sa fie stimulat prin lectura si dialoguri, sa fie evitata expunerea acestuia la situatii conflictuale, stresante, sa fie evitate starile de suprasolicitare si bilingvismul- invatarea unei limbi straine inainte ca structurile si desprinderile de a vorbi in limba materna sa fie consolidate.

Tipuri de deficiente ale limbajului

In literatura de specialitate, clasificarea completa a tulburarilor de limbaj este dificila si controversata. E. Verza realizeaza o clasificare  edificatoare in cazul de fata, in cadrul careia tine cont  de mai multe criterii:

Tulburari ale pronuntiei

• Dislalia, cea mai frecventa tulburare (90% din totalul tulburarilor de limbaj) reprezinta incapacitatea de a pronunta correct un sunet, o silaba sau un cuvant, rinolalia, sau vorbirea nazala, dizartria-vorbire confuza, disfonica si disritmica, cu rezonanta nazala, caracterizata prin monotonie si pronuntare neclara.
• Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii- balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, etc
• Tulburari ale limbajului scris-citit-agrafia, alexia, disgrafia, dyslexia.
• Tulburari polimorfe de limbaj –afazia si alalia.
• Tulburari de dezvoltare a limbajului –mutismul psihogen si retardul sau intarzierea in dezvoltarea vorbirii
• Tulburari ale limbajului bazate pe disfunctii psihice- dislogii, ecolalii, jargonofazii, bradifazii.
• O expunere si descriere completa a tulburarilor de limbaj ar fi dificil de efectuat in acest cadru. Pentru aceia dintre voi care doresc sa stie mai multe, aveti la dipozitie referintele bibliografice expuse la finalul articolului.

Rolul terapiei logopedice

Terapia logopedica dispune de o vasta paleta de procedee si metode de corectare a deficientelor de limbaj, unele de ordin general, altele specifice fiecarui tip de tulburare.

Ca in orice forma de terapie, primul pas este evaluarea copilului de catre un logoped, stabilirea diagnosticului si alcatuirea planului de interventie. Deosebit de importanta si in acest domeniu este construirea relatiei terapeutice, care trebuie sa se bazeze pe incredere reciproca, cooperare si implicare. Un rol important il au de asemenea parintii, care primesc teme intre sedintele de logopedie, si care lucreaza acasa cu copilul, in mod responsabil si sustinut, ceea ce s-a lucrat in cabinet.

Dintre metodele si procedeele de ordin general, amintim:

• Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir, la copiii cu tulburari de vorbire musculatura necesara actului respirator fiind insuficient dezvoltata. Cu timpul, aceste exercitii se asociaza cu pronuntia sunetului.
• Educarea auzului fonematic, a capacitatii de identificare si diferentiere a sunetelor.
• Consilierea si psihoterapia-uneori, la baza tulburarii de limbaj poate sta o trauma mai veche, sau un anumit eveniment care a perturbat dezvoltarea personalitatii copilului si a generat acest simptom. Prin intermediul psihoterapiei, individuale si de grup, se poate descoperi si elimina cauza de ordin psihic a tulburarii, creandu-se conditii favorabile pentru desfasurarea terapiei logopedice.

Metodele  si procedeele specifice logopedice sunt adaptate in functie de specificul fiecarei tulburari in parte.

De exemplu, in terapia dislaliei, sunt respectati o serie de pasi, cum ar fi:
1. formarea sunetului din nou, care nu se bazeaza pe corectarea sunetului gresit, ci pe integrarea noului sunet;
2. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat;
3. formarea controlului auditiv asupra pronuntiei;
4. consolidare si evitarea efortului neuron-muscular-miscarile articulatorii obtinute trebuie sa fie cat mai naturale, sa nu solicite foarte mult copilul si sa nu constituie un efort.

Exercitiile logopedice sunt foarte obositoare pentru copil. Din acest motiv durata lor va fi redusa la 2-3 minute, si vor alterna cu alte tipuri de exercitii- de atentie, de memorie, desen, scriere, etc.

Durata terapiei  poate varia,  in functie de gravitatea deficientei, coeficientul de inteligenta al copilului, varsta,  gradul de implicare a familiei, de la cateva saptamani, la cativa ani.

In unele cazuri este necesara si includerea parintilor intr-un program de consiliere, in vederea constientizarii rolului pe care il au in cadrul acestui proces. In orice caz, parintii vor participa la intalniri regulate cu logopedul pentru a analiza modul in care au lucrat cu copilul si a li se prezenta sarcinile pe care le vor avea in continuare. De asemenea, un factor important il constituie varsta copilului- cu cat terapia este inceputa la o varsta mai frageda, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.

Referinte bibliografice:

Avramescu  Monica Delicia-“Defectologie si logopedie”, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002
Verza Emil.-“Ce este logopedia?”. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983


Read the English version of this article: The Speech Therapy