Când mama mea surâde larg
Ea, poate cã nici nu prea ºtie,
Câtã luminã, câtã bucurie
Primesc prin ochii ei cu drag.

ªi chiar dacã o supãr câteodatã
Eu ºtiu cã blând mã dojeneºte
Copil fiind greºesc copilãreºte,
Iar ea se lãmureºte deîndatã.

Aº vrea ºi eu sã pot, la rândul meu,
S-o rãsplãtesc cum se cuvine,
Atât cât am sã pot de bine
ªi-orcât mi s-ar pãrea de greu.

Cum mama mea-i o zânã bunã
Ce stã mereu la mine-n casã,
Eu îi doresc sã fie sãnãtoasã
ªi veºnic „fiule” sã-mi spunã.