Psihologie 

Educatia incepe din primele clipe ale vietii cand mama il ajuta pe bebe sa gaseasca sanul, sursa vitala de hrana. Continua cu invatarea miscarilor, invatarea intuitiva a propriului corp si a chipului mamei, invatarea sunetelor din jur, a mirosurilor, ulterior a culorilor. Mai tarziu, bebe invata sa se rasuceasca pe burta, sa mearga de-a buselea si apoi in picioare.

Desigur ca toate acestea se petrec in ritmul propriu bebelusului. Dar fara atentia parintilor, si in special a mamei, dezvoltarea acestuia va fi mai lenta. Cum bebelusul interactioneaza permanent cu mediul sau, educatia este un proces permanent. Chiar si atunci cand se spune ca el nu intelege, mama ii poate vorbi, aratandu-i lucrurile din casa, plantele din parc, animalele intalnite pe strada.

Educatia nu este numai invatarea formelor, culorilor, cifrelor, literelor, etc. Unele dintre acestea copilul ar trebui sa le deprinda de abia la gradinita sau la scoala, insa multi parinti, tematori ca micutul lor "va ramane in urma", incearca sa le impuna copiilor mult mai devreme. Educatia unui copil inseamna in primul rand a-i face cunostinta cu lumea in care traieste si a-l invata sa se adapteze acesteia. Educatia poate fi similara cu jocul, servind, impreuna cu acesta, la crestere si maturizare.

Inca din primele luni de viata ii puteti citi poezii, povesti, versuri scurte, rimate, care sa-l introduca pe taramul limbajului. Cand este suficient de mare pentru a merge nesustinut si a tine un creion in mana, ii puteti da creioane cerate, cu care el "sa mazgaleasca" pe hartie. Asa  incepe sa aiba incredere in sine si asa, mai tarziu, va da frau liber expresivitatii si creativitatii. Un copil care va fi invatat de mic sa deseneze anumite forme, sa coloreze intre limitele desenului, sa recite poezii, poate ca va fi laudat de rude si de vecini, dar va avea mai putine sanse sa-si descopere propria dimensiune a creativitatii. Daca Gaudi ar fi invatat sa deseneze o casa "asa cum trebuie", poate ca astazi nu am fi avut ocazia sa admiram minunatiile sale arhitectonice din Barcelona.

Pentru a educa un copil, ne putem servi de ocaziile banale aparute in viata. Aparitia ploii poate fi un motiv bun pentru a-i explica cum ia nastere aceasta (mai ales la momentul de ce-urilor). Cand il luati cu dumneavoastra la piata, ii puteti vorbi despre legume si fructe. Intr-un magazin, lasati-l sa se plimbe printre rafturi, sa aleaga produse, intrebati-l ce prefera (oferindu-i doua variante).

Educatia mai implica si insusirea unui set de reguli de convietuire in lume: sa nu-si faca rau siesi si altora, sa respecte intimitatea parintilor, sa faca diferenta dintre a cere (a vrea) si a primi. Momentul potrivit este propriu fiecarui copil. Tatonati mai intai terenul, daca bebelusul nu este pregatit sa primeasca un anumit sens, informatia va trece pe langa el. In acest caz, nu il fortati. Toate acestea se invata in timp, cu multa rabdare si intelegere din partea adultilor.