Pentru a intelege copilul trebuie sa ne amintim ca si noi am fost copii.
Imaginea de sine reprezinta ceea ce crezi despre tine. Daca obisnuim sa spunem unui copil ca este mofturos, slab sau ca este neastamparat sau vorbaret vom putea observa cum se identifica cu aceasta imagine ca in exemplul urmator: "De ce l-ai lovit pe Ionut?"
"Pentru ca eu sunt rau", spune copilul.
"De unde stii?"
"Mi-a spus mama".
Foarte importante sunt asteptarile parintilor referitoare la proprii copii. Copiii care sunt iubiti si valorizati pentru ceea ce sunt se descurca mai bine decat copiii pe care parintii ii analizeaza prea mult.
Copiii sunt pozitivi, veseli, calmi, curajosi
Studiile demonstreaza ca un concept sanatos despre sine depinde de interrelatiile sociale ale copilului. Copiii care au o imagine sanatoasa despre sine sunt pozitivi, veseli, calmi, colaboreaza cu ceilalti cu mare placere, au curaj spre deosebire de copiii care nu au incredere in fortele proprii, si vorbesc incet, nu accepta observatii, nu le place sa se joace in jocul de rol decat daca sunt liderii grupului, nu au prieteni, sunt suparaciosi si agresivi.
Pentru formarea respectului de sine este nevoie de o imagine de sine cat mai pozitiva, de o intarire pozitiva a activitatilor (activitati de joc ale copiilor), obisnuirea copiilor cu responsabilitati si cu deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricarei initiative ce vine din partea copilului.
Copilul trebuie stimulat si incurajat sa se exprime pozitiv
Atat rolul mamei cat si al educatoarei in gradinita devine crucial prin aceea ca activitatile copilului mic au nevoie de mult pozitivism, de exemplu, copilul care pune intrebari tot timpul nu trebuie sanctionat sau certat, ci stimulat prin raspunsuri tintite. Sau daca la gradinita a realizat din plastilina o masinuta si nu o casuta cum i-a spus educatoarea acesta trebuie sa fie un prilej pentru educatoare sa afle motivatia activitatilor lui si nu sa strice "mica opera".
Aparitia respectului de sine la copii este evidentiat de urmatoarele comportamente: se simte valorizat, se simte capabil, se simte iubit, stie sa iubeasca, isi face prieteni, cand greseste are puterea sa recunoasca si reia activitatea gresita.
Este foarte important sa ne acceptam copiii asa cum sunt
A-l accepta asa cum este presupune o atitudine pozitiva in fata dificultatilor lui de adaptare. Copilul nu trebuie etichetat ca fiind rau, nepriceput, indisciplinat. Parintii trebuie sa tina seama de efortul copilului, de dorintele lui chiar daca rezultatul nu este cel asteptat de mama.
Chiar daca un copil greseste, mama sau educatoarea trebuie sa gaseasca un ton potrivit de a explica fara a-l jigni sau minimalizandu-i eforturile. Este de preferat sa avem o formulare de genul "Este bine si asa, dar …" decat "Nu este bine".
E mai bine sa nu compari copiii
Un alt aspect foarte important este acela care ne subliniaza ca nu trebuie facute comparatii intre copiii. Copilul trebuie sa-si castige increderea in fortele proprii decat sa se faca o clasificare a copiilor, de exemplu: "Fratele tau cand era ca tine nu ma supara". O astfel de formulare da copilului neincredere si altereaza relatiile intre frati.
Daca tot dorim o comparatie este recomandat sa comparam copiii cu ei insisi in perioade diferite pentru a le sprijini eforturile, de exemplu "Cu ceva timp in urma erai mult mai cuminte. Hai sa vedem ce s-a intamplat de s-a produs aceasta transformare cu tine". In felul acesta, prin intrebari si explicatii aflam ceea ce l-a deranjat pe copil de s-a produs transformarea si ce masuri putem lua.
Un copil invata in special din ceea ce traieste
Comportamentele persoanelor din jurul lui isi pun amprenta pe modul lui de reactie. B.Wolfe, in 1989 a formulat o lista de principii extrase din modul de viata al copilului:
- daca copilul este criticat el invata sa condamne
- daca copilul este tratat cu ostilitate el devine bataus
- daca copilul este ridiculizat el devine timid
- daca copilul este certat in permanenta el se simte vinovat
- daca copilul se simte tolerat el invata sa fie rabdator
- daca copilul este incurajat el invata sa fie increzator
- daca copilul este pretuit el invata sa aprecieze
- daca copilul traieste in spiritul dreptatii el invata sa fie cinstit
- daca copilul traieste intr-un mediu care il aprecieaza el invata sa se placa pe sine
- daca copilul traieste intr-un mediu in care exista acceptare si prietenie, el invata sa iubeasca si sa ofere iubire celor din jur
Cu alte cuvinte nu este neaparat suficient ca un copil sa fie genial, cel mai important este ca cei din jurul sau sa-l ajute sa-si construiasca o imagine de sine in mod pozitiv. Un copil fara calitati de exceptie poate avea performante bune daca priveste lumea pozitiv.
Bibliografie:
1. Educatia copilului prescolar, Elemente de pedagogie la varsta timpurie, Ecaterina Vrasmas, Editura Pro Humanitate, 1999
2. Psihologia copilului, Pantelimon Golu, Emil Verza, Editura Didactica si Pedagogica, 1998
3. Psihologia varstelor, Emil Verza, Florin Verza