Povestea ta 

Aparitia copilului a fost cel mai frumos si emotionant moment. Era iunie 2007, cu o saptamana inainte de inceperea licentei. Am hotarat cu sotul meu sa fac un test de sarcina deoarece imi intarziasera "musafirii" si aveam unele simptome precum ameteli, greturi dimineata si aveam unele pofte. Surpriza!!! Doua liniute rosii. Dupa ce m-am programat la un control ginecologic aflasem ca sunt insarcinata in 12 saptamani. De atunci au urmat si celelelte controale periodice la care mergeam impreuna cu sotul meu. Urmaream luna de luna dezvoltarea copilului nostru. O alta surpriza placuta a fost cand doamna doctor ginecolog ne-a spus ca este baietel. Amandoi ne doream baietel.

La ultimul control inaintea nasterii in saptamna 39 doamna doctor ma programase sa merg la spital, deoarece incepuse sa se depuna calcar pe marginea placentei; se pare ca baietelul nu era pregatit inca sa intampine o lume noua. Pe data de 23 ianuarie 2008, la ora noua dimineata, eram prezenta la spital. Am fost internata si medicii m-au pregatit pentru nastere. La ora 13:00 medicul mi-a dat o jumatate de medicament sub limba sa imi provoace contractile si dilatarea.

La ora 14:30 s-a nascut copilul mult asteptat care cantarea putin peste 3 kg. Surpriza atat pentru medici cat si pentru asistentele prezente in sala de nasteri. Nu le venea sa creada ca in 40 de minute de cand incepusera contractiile nascusem fara probleme si fara eforturi prea mari. L-am sunat pe sotul meu si i-am facut o mare surpriza, spunandu-i ca am nascut. El tocmai se urcase in tramvai cu sora mea si se indreptau spre spital. Nu i-a venit sa creada. Era prea scurt timpul de cand vorbise ultima oara cu mine pana in momentul cand i-am dat vestea. A inceput sa strige in tramvai ca este tatic. La ora 17:00 a avut emotionanta ocazie de a-l vedea. Era cuminte. La fel mi-au spus si asistentele din spital ca este un baietel cuminte si ca nu plange nici macar atunci cand ii este foame.

Timpul a trecut. A inceput sa mearga la un an si tot atunci i-au aparut primii doi dintisori de jos. Este un baietel foarte activ si pofticios ca si tatal lui. Acum Andreas-Rafael are un an si cinci luni. Ne bucuram de el in fiecare clipa si ne amuzam adesea de nazdravaniile lui. Este comoara si bijuteria familiei si ceea ce avem mai de pret pe lume.

natty, membru NN