Cauta:
Trandafirul

Trandafirul

  Autor Elia David

La o margine de drum,
Înflori un trandafir...

Nici de alba lui culoare,
Nici de lujer, nici de floare,
Nu mă mir.

Nu-i o-ntâmplare
C-apăru așa, deodată,
Pură și înmiresmată,
Lângă un ciulin semeț...

Omul, cum e el isteț
Și vrea să îi aparțină
Tot ce este mai frumos
Din creația divină,
Se porni pe stricăciune.

Cât să țină o minune?

Cât tulpina-i ca mărgeanul
Să urce la cer – tot anul?

Iară frunza ca smaraldul,
Cât să dea sclipiri în faldul
Trenei zorilor – o viață?

Hai, că-i mult, prea se răsfață
Dumnezeu, lăsând natura,
Laude, cu toată gura,
Să-I aducă.

Nu se poate
Ca atâtea-napripate
Să străbată pieziș cerul
Pentru a sorbi misterul
Florii ăsteia grozave.

Lucrurile sunt prea grave.

Fluturii cad adormiți,
Altele, dacă nu știți,
Ori se sting, de gelozie,
Ori se-nchină-acestei flori
Care a făcut furori.

Iată cine-i trandafirul
Ieșit din anonimat
Într-o zi, fără-a-și dori
Nimic din ce i s-a dat.
Bucurându-se de toate,
Dar și trist, că-i sunt furate
Pe măsură ce primește
Seva vieții și-nflorește.

- Tu n-ai ghimpi! i-a zis sticlețul,
Ce te miri că nătăflețul
De ghimpat stă drept și are
Încă un tulei de floare?

- Oare aș putea și eu
Să îl rog pe Dumnezeu
Să îmi dea, ca lui Ciulin,
Măcar colo, ici, un spin?

- Sigur, sigur, îndrăznește,
Știi că Domnul te iubește
Și, în plus, nu-I ceri decât
Să te facă mai...urât.

Câte picături de sânge
De-atunci trandafirul strânge,
Asta o puteți vedea.

Nu mai este cum era.

Din contră,-i și mai frumos.
Ieri, ca neaua, alb, sfielnic,
Devenit-a nu doar roșu,
Plin de flori, ci și puternic.

O problemă ar mai fi.

Ridicată de ciulin.

Cică nu mai vrea să-i fie
Trandafirului vecin.

(inspirată de povestirea cu același nume, de Emil Gârleanu)
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu