Mama mea mã creºte mare
Ca roua de purã,
Cânt duios de sãrbãtoare
Glasul ei susurã.

Mâna ei parfum adunã
De la flori mirese
ªi fãrã ca sã o spunã
Dragoste îmi þese.

Mama mea este aleasã
Zânã-n poezie
ªi cât e iarba de deasã
Floare-i în câmpie.

Ochii ei, steluþe-n noapte,
Mã vegheazã-ntr-una
ªi ascult duioase ºoapte
Când apare luna.

Mama mea este icoanã
Ca apa-i de linã
ªi încet în mine toarnã
Picuri de luminã!