Alaptare 

1. POZITIONAREA LA SAN.

Succesul alăptării depinde de poziţia corectă a mamei şi al copilului în timpul alăptării şi de prindera (ataşarea la sân) corectă a sânului de câtre copil.

Ori care ar fi poziţia pe care o adoptă mama în timpul alăptării, este important ca să respecte unele principii în aşezarea ei şi a copilului şi în modul de ţinere al sânului.

Principii:

Mama trebuie să se aşeze confortabil, cu spatele şi braţul pe care ţine copilul, bine sprijinit!!! (oboseala inhibă reflexul de ejecţie al laptelui)

Copilul trebuie aşezat într-o „dungă” cu faţa spre sân, urechea, umerii , şoldul să fie într-o linie, paralel cu mama,                                                                                               

• cât mai aproape de mamă, cât mai mult din corpul copilului să atingă corpul mamei
• se duce copilul la sân nu sânul la copil!!! (sânul şi capul copilului trebuie să fie la un nivel)

<-- supt incorect













<-- supt corect











Mama trebuie sa susţină sânul  sub formă de C (C-holder) sau U (U holder)-  policele deasupra (să nu apese prea tare) şi mai depărtat de areolă iar restul degetelor susţinând sânul, astfel face posibil ca bebeluşul să ia cât mai mult din areolă în gură; În timpul suptului mama este bine să-şi susţină în continuare sânul. (nu face rană)!!!

C-holder









U- holder







V-holder








In mod obişnuit, nu se mai recomandă susţinerea sânului sub formă de V, pentru că mama riscă să–şi aşeze degetele prea aproape de mamelon şi copilul prinde doar mamelonul.

Susţinerea sânului în condiţii speciale

Dacă mamelonul este ombilicat sau retractat se recomandă susţinerea sânului sub formă de „sandwich”) din poziţia - C – policele şi restul degetelor se apropie în aşa fel încât areola devine ovală apoi cu degetele apasă spre peretele toracic, apăsând mai mult cu policele pentru a ieşi mamelonul.



In cazul copilului prematur, trebuie susţinută atât bârbia copilului, cât şi sânul (poziţia “Dancer”) şi capul copilului.








Poziţia Dancer
în cazul sânului mare, acesta trebuie susţinut cu două mâini.


2. ATAŞAREA COPILULUI LA SÂN

înainte de a pune copilul la sân este bine ca mama să frece mamelonul între degete, manevră care stimulează reflexul ocitocinic de ejecţie al laptelui şi exprimă un pic de lapte cu care unge mamelonul;

Mamelonul trebuie să fie  vis-a-vis de nasul copilului

Mama atinge buzele  copilului cu mamelonul

Aşteaptă până  acesta deschide gura mare.


Apropie repede copilul de sân (ţinându-l de umeri şi ceafă).

Ii introduce mamelonul în gură, cât mai adânc, în aşa fel ca buza inferioară a copilului să fie răsfrăntă şi să atingă sânul cât mai departe de baza mamelonului.

Astfel, mamelonul este proiectat spre palatul copilului, iar bărbia copilului atinge sânul.

Copilul trebuie să cuprindă cât mai mult din areolă în gură (nu numai mamelonul!!!) mai ales partea de jos, astfel că dacă se vede o parte din areolă, acesta să fie deasupra buzei superioare a copilului şi nu sub buza inferioară. 

Dacă copilul nu-şi deschide bine gura şi prinde doar mamelonul sau pe mamă o doare mamelonul în timpul suptului, i se trage bărbia în jos şi se trage copilul mai aproape de mamă.

Dacă în continuare pe mamă o doare mamelonul (copilul nu prinde bine), mama întrerupe suptul şi  reaşează  copilul la săn. Mama, când îşi scoate mamelonul din gura copilului, şi-l scoate băgând mai întâi un deget în gura copilului, iar când copilul prinde degetul scoate sânul; apoi se unge cu lapte de mamă pe mamelon şi lasă sânul la aer până se uscă mamelonul. Este important ca mama să recunoască semnele precoce de foame a copilului (îşi bagă mâinile în gură şi se agită) şi nu aşteaptă până plânge (semn tardiv);

Pagina personala a autorului: www.alaptare.home.ro