S-a plimbat destul
Prin vreme,
S-a topit doar spre-a
Renaste
Undeva,-ntr-o mica lume,
Unde nimeni n-o cunoaste
Toti copiii stau
La geamuri,
Ea se mira ca si cum
I-ar mai fi vazut,
Dar cand ?
Urme nu-s, pe nici un drum
Ca un urs de grea se simte
In cojocu-mprumutat
De la o batrana
Dusa,
Prevestind nameti in sat
De-ar putea sa il arunce
Chiar aici, in plina
Strada,
S-ar adeveri si zvonul
Minunat,
Despre zapada
Dar nu are inca vlaga
E subtire,
O nuia
De vant sfichiuind obrazul
Cui se uita lung
La ea
Eu mi-acopar ochii,
Stiu
Cine e, de ce i-e dor
Printre degete-o surprind
Fulguind incetisor
Si imi vine s-o poftesc
Inauntru,
La copii,
Ca prea stau cuminti
Si-asculta,
Cu-o ureche, poezii
Daca i s-o face somn,
Ar putea chiar sa se
Culce
In casuta lor de miere
Pe un pat de turta
Dulce
Intre timp, cojocul ei
Las’ ca-l scutur eu,
Afara
Sa vezi maine dimineata
Ce voioasa-i si
Sprintara