Astazi omul de zapada,Are frunte-ngandurata.Ca o raza aurieI-a ciupit din palarie,Si la cativa pasi de el,S-a trezit un ghiocel.apa rece Cu sapun ma spalSi cu apa rece…Ne-ndurat clabuculPrintre gene trece.Dar, de acolo somnulIute o sa plece!Caci daca ma spalSunt vioi… Continuă lectura →
Ghiocel, ghiocel,Crud, suav si subtirel,Scoate capul din zapada,Soarele sa mi te vada.Si ma iarta ca-ti atingClopotelul de argint;Si ma iarta ca te rup,Mamei mele sa te duc.Sa se bucure si ea,Luminand cand te-o vedea.
Gol, in crivat sta-n ogradaOmul nostru de zapadaNici sosoni n-are macarNici manusi si nici fular. Pe o iarna asa cumplita O sa faca amigdalitaGripa si temperaturaMama, adu-l la caldura!
Tantos sta-n ograda Parca-i o minune Omul de zapada Cu ochi de carbune. Dintr-un morcov nasul, Cusma pe tigaie Si-n jur la tot pasul Mare harmaiaie! Omul de zapada Parca se gandeste: „Cand o sa ma vada Soarele paleste!” Soarele,… Continuă lectura →
S-a plimbat destul Prin vreme, S-a topit doar spre-a Renaste Undeva,-ntr-o mica lume, Unde nimeni n-o cunoaste Toti copiii stau La geamuri, Ea se mira ca si cum I-ar mai fi vazut, Dar cand ? Urme nu-s, pe nici un… Continuă lectura →
Alb de parca-i scris cu creta Ca o raza subtirel, Cu zapada pe bereta A iesit un ghiocel. Si-n luminile poienii Pe sub cerul azuriu Se tot freaca pe la gene: E devreme? E tarziu?
Sprijinit intr-un toiag Sta-n ograda un mosneag. Poarta-n cap o oala veche Rasturnata pe-o ureche. Ochii negri si luciosi Sunt carbuni din vatra scosi Nu-i lipseste nici lulea. Parca pufaie din ea. Iar pe piept, perechi, perechi, Are mosul nasturi… Continuă lectura →
Sfredelus cu alti baieti Se cufunda prin nameti, Si ridica in ograda Un om mare de zapada. Are trup, fara picioare, Cu o capatana mare, Ochii negri, din carbune, Seamana cu doua prune. Pare tot dintr-o bucata, Si acoperit… Continuă lectura →
A cazut zapada, iata, Campu-i alb ca niciodata. Alb si alb! Fulgi albi de nea Usori prin aer zboara Cling – cling! Trece-o sanioaraCu doi voinici in ea. Si-ntr-un colt alb de livada Rade omul de zapada.
Din vãzduh, zãpada albãPomilor le pune salbã. Straturi de argint curatPeste case, peste sat. Fulgii moi ce cad aleneSe topesc la mine-n gene. Gerul face ca-ntr-o glastrãFlori de gheaþã pe fereastrã. Sub hãinuþa de omãtGrâul murmurã încet. Doarme ziua, doarme… Continuă lectura →
© 2024 Nou Născuți —
↑
