În grãdinã, mititel,
Mi-a surâs un ghiocel!
M-a rugat, pânã spre searã,
Ca sã-i fac o plãpumioarã
Cãlduroasã, din zãpadã,
Gerul ca sã nu mi-l vadã!
ªi sã doarmã liniºtit
Pânã-n zori, la rãsãrit!

Dar o razã de la soare
Sãrutând gingaºa floare,
Plãpumioara a topit!
Ghiocelul s-a albit
ªi aºa de mititel
A sunat din clopoþel:

Primãvara a venit!
Nimeni nu l-a auzit.
Cã-nnecatã în luminã,
Zumzãia ºi o albinã!