Ghiocel, ghiocel,Crud, suav si subtirel,Scoate capul din zapada,Soarele sa mi te vada.Si ma iarta ca-ti atingClopotelul de argint;Si ma iarta ca te rup,Mamei mele sa te duc.Sa se bucure si ea,Luminand cand te-o vedea.
În grãdinã, mititel,Mi-a surâs un ghiocel!M-a rugat, pânã spre searã,Ca sã-i fac o plãpumioarãCãlduroasã, din zãpadã,Gerul ca sã nu mi-l vadã!ªi sã doarmã liniºtitPânã-n zori, la rãsãrit! Dar o razã de la soareSãrutând gingaºa floare,Plãpumioara a topit!Ghiocelul s-a albitªi aºa… Continuă lectura →
© 2024 Nou Născuți —
↑
