Congres

Pe sârma de telegraf
S-a deschis mare conclav;

Pe stâlpii-nalþi, mai ales,
E-un adevãrat congres;

Pe horn, þigle, tencuialã,
E-adunare generalã;

M-au trezit cu noaptea-n cap,
De cip-cip nu mai încap;

Bat din aripi, strigã toate
ªi descriu prin aer roate;

Fac un cerc plin de avânt
ªi se înscriu la cuvânt

Ca sã þinã sus ºi tare
Câte-un discurs fiecare.

ªi nu e nici o mirare:
Chestiunea-i arzãtoare,

Cã-i pe ordinea de zi
Plecarea spre Miazã-Zi

ªi oricare vrea acum
Sã spunã ºi ce, ºi cum,

Încât împrejur pe-o leghe
E-un vacarm fãrã pereche

Dar eu, drept sã spun, mã mir
Cã nu-i ºi mai abitir,

Cãci – vã gândiþi? – ele toate
Pleacã în strãinãtate!