Ghidul Parintilor 

Copiii nu se nasc precum niste foi albe. Ei vin pe lume inzestrati cu diferente functionale si cu o apartenenta la sex. Totusi pentru supravietuire ei au nevoie sa fie invatati o multime de lucruri. Nici un copil nu se naste avand un "program" care sa contina ce trebuie el sa faca si cum trebuie sa fie. Acest program este insa inoculat de persoanele cu care copilul traieste.

De la nastere copilul are nevoie sa fie hranit si incalzit pentru ca tranzitia de la uter la viata independenta sa fie cat mai facila cu putinta. De la nastere copilul are nevoie de continuitate in relatiile sale. Cand are hrana si caldura, are nevoie, are nevoie ca acestea sa fie oferite de aceeasi persoana, care sa il atinga si sa ii vorbeasca. El are nevoie sa auda aceeasi voce si sa simta aceeasi atingere pentru a invata despre existenta si despre prezenta unui celuilalt.

Chiar si atunci cand este satul si nu are nevoi fiziologice, copilul invata sa solicite prezenta fizica a mamei pentru relatia in sine.

Un copil are nevoie nevoie sa invete cum sa influenteze si sa anticipeze raspunsurile celorlalti. Copilul invata cum sa diferentieze mama de celalalte persoane si invata si care sunt reactiile care o fac pe mama sa raspunda cel mai eficient la nevoile copilului.

Un copil are nevoie sa stie cum sa isi structureze lumea. Cu ajutorul limbajului el invata sa diferentieze si sa clasifice, iar de la parinti invata nu numai asta ci si cum sa evalueze si sa anticipeze, cum sa diferentieze lucrurile in "bune" si "rele".
Copilul are nevoie de stima de sine in doua domenii: ca persoana autonoma si ca persoana sexuala. El va dezvolta o buna imagine de sine ca persoana autonoma daca cel putin unul dintre parinti confirma cresterea sa astfel:

• observa procesul cresterii
• comunica verbal sau nonverbal ce a constatat
• ofera copilului ocaziile de manifestare si de exersare a noilor achizitii

Pe masura ce creste, copilul dobandeste un control tot mai mare asupra propriului corp si asupra manipularii obiectelor din jur. Pentru a confirma acest control, parintii trebuie sa fie capabili sa recunoasca cand un stadiu de dezvoltare a fost atins si nu sa aiba asteptari nerealiste. Pentru a confirma trebuie sa raspunda nevoilor si capacitatilor copilului. Aceasta validare trebuie sa fie clar, directa si specifica.

Confirmarea nu inseamna o aprobare nediscriminativa a tuturor dorintelor copilului deoarece parintii mediaza integrarea in societate si comunicarea ideii ca nimeni nu este centrul universului. Copilul trebuie sa se adapteze solicitarilor familiale, sa invete cum s echilibreze propriile nevoi cu ale celorlalti, cum sa respecte normele sociale. Unui copil pot sa nu ii placa si sa nu ii convina regulile, dar acceptarea lor face parte din procesul de crestere.