Ghidul Parintilor 

Un parinte trebuie sa intruchipeze, in acelasi timp, o multime de personaje: trebuie sa fie un bun prieten cand e cazul, un excelent ascultator cand e nevoie, un munte de fermitate in unele cazuri, un partener de joaca in momentele potrivite.

Si nu numai atat... El trebuie sa stie cand cel mic are nevoie de protectie si cand sa-l lase sa se descurce pe cont propriu, cand e necesara incurajarea si cand trebuie interzis rasfatul...

Nu-i usor sa fii parinte!

Suntem siguri ca multi parinti au oftat si... au aprobat aceasta afirmatie. Intr-adevar, parintii stiu ca nimic nu e mai dificil decat sa pastrezi un echilibru perfect intre rigoare si afectiune. Multe greseli pandesc la fiecare pas si consecintele lor pot fi extrem de neplacute, dirijand, pe viitor, comportamentul celui mic. Orice exces din partea parintilor inseamna un raspuns atitudinal pe masura, cel mic nestiind inca sa se ghideze singurel. De aceea, este important sa cunoasteti cele mai frecvent intalnite greseli ale parintilor si sa trageti invatamintele de rigoare.

Nu-l protejati excesiv

Este o eroare foarte des intalnita, desi motivele "vinovatilor" sunt foarte diferite. Parintii tematori, cei care au un singur copil, cei care au investit multe resurse si energie in conceperea puiului lor, cei care au un copil bolnavicios sunt inclinati sa exagereze in privinta, considerand ca micutul este extrem de vulnerabil si ca orice confruntare cu lumea exterioara este un adevarat pericol. Este adevarat, de multe ori e dificil sa pastrati echilibrul intre nevoia de independenta a copilului si necesitatea fireasca de afectiune si protectie pe care acesta o resimte. Dar o protejare excesiva creeaza neincredere, si dependenta. Trebuie sa invatati sa-i acordati incredere.

Nu-l umiliti!

Cuvintele rostite la nervi, vorbele grele ale parintilor, sarcasmul, ironia ranesc profund un copilas. Cel mic isi vede parintele ca pe un idol si are incredere in judecatile sale. De asemenea, crede cu toata convingerea in vorbele adultilor si nu intelege ca acestea au fost provocate doar de trecatoare momente de manie. Copilul va trage rapid concluzia ca este neiubit si nedorit. Nu riscati sa-i minati increderea in sine. De asemenea, evitati comparatiile dintre frati. Oricat de bune ar fi intentiile dumneavoastra, ele nu-si vor atinge scopul.

Nu trebuie sa aveti asteptari prea mari

Orice parinte isi vede copilul ca pe un mic geniu si, de altfel, toti au uimitoare personalitati si capacitati. Si totusi, este mai bine sa aveti asteptari realiste vizavi de abilitatile personale ale copilasilor si sa nu-i fortati sa performeze cu orice pret. Acest lucru va avea efectul invers. Coplesit de importanta rolului sau si de asteptarile exagerate ale parintilor, copiii vor inregistra esecuri si se vor demoraliza. 
 
Nu insistati pe defectele sale

Evident, orice copil are si defecte. Dar acestea se estompeaza prin strategii subtile, nu prin evidentierea lor constanta. Chiar daca este bine sa-i atrageti atentia asupra unui gest nepotrivit sau a unor trasaturi de caracter ce pot fi imbunatatite, copilul trebuie sa simta ca punctele sale foarte, calitatile sale sunt apreciate. Incurajati-i succesele, gesturile frumoase si laudati-l atunci cand se poarta bine. Daca cel mic va ajunge sa se creada "rau", atunci isi va asuma aceasta imagine si o va intensifica prin comportare.

Nu-i oferiti o dragoste... conditionata

Copilul simte nevoia de a fi iubit cu bune si cu rele. Nu-i oferiti dragostea dumneavoastra numai atunci cand "merita" si nu-i cereti sa va castige afectiunea. Aratati-i incredere, iubire si respect intr-o maniera constanta si ne-limitata prin anumite conditii. Acest lucru nu trebuie sa va impiedice, insa, sa-l pedepsiti pentru un comportament inadecvat.