Educatie 

Pentru a intelege copilul trebuie sa ne amintim ca si noi am fost copii.

Imaginea de sine reprezinta ceea ce crezi despre tine. Daca obisnuim sa spunem unui copil ca este mofturos, slab sau ca este neastamparat sau vorbaret vom putea observa cum se identifica cu aceasta imagine ca in exemplul urmator: "De ce l-ai lovit pe Ionut?"
"Pentru ca eu sunt rau", spune copilul.
"De unde stii?"
"Mi-a spus mama".

Foarte importante sunt asteptarile parintilor referitoare la proprii copii. Copiii care sunt iubiti si valorizati pentru ceea ce sunt se descurca mai bine decat copiii pe care parintii ii analizeaza prea mult.

Copiii sunt pozitivi, veseli, calmi, curajosi

Studiile demonstreaza ca un concept sanatos despre sine depinde de interrelatiile sociale ale copilului. Copiii care au o imagine sanatoasa despre sine sunt pozitivi, veseli, calmi, colaboreaza cu ceilalti cu mare placere, au curaj spre deosebire de copiii care nu au incredere in fortele proprii, si vorbesc incet, nu accepta observatii, nu le place sa se joace in jocul de rol decat daca sunt liderii grupului, nu au prieteni, sunt suparaciosi si agresivi.

Pentru formarea respectului de sine este nevoie de o imagine de sine cat mai pozitiva, de o intarire pozitiva a activitatilor (activitati de joc ale copiilor), obisnuirea copiilor cu responsabilitati si cu deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricarei initiative ce vine din partea copilului.

Copilul trebuie stimulat si incurajat sa se exprime pozitiv

Atat rolul mamei cat si al educatoarei in gradinita devine crucial prin aceea ca activitatile copilului mic au nevoie de mult pozitivism, de exemplu, copilul care pune intrebari tot timpul nu trebuie sanctionat sau certat, ci stimulat prin raspunsuri tintite. Sau daca la gradinita a realizat din plastilina o masinuta si nu o casuta cum i-a spus educatoarea acesta trebuie sa fie un prilej pentru educatoare sa afle motivatia activitatilor lui si nu sa strice "mica opera".

Aparitia respectului de sine la copii este evidentiat de urmatoarele comportamente: se simte valorizat, se simte capabil, se simte iubit, stie sa iubeasca, isi face prieteni, cand greseste are puterea sa recunoasca si reia activitatea gresita.

Este foarte important sa ne acceptam copiii asa cum sunt

A-l accepta asa cum este presupune o atitudine pozitiva in fata dificultatilor lui de adaptare. Copilul nu trebuie etichetat ca fiind rau, nepriceput, indisciplinat. Parintii trebuie sa tina seama de efortul copilului, de dorintele lui chiar daca rezultatul nu este cel asteptat de mama.

Chiar daca un copil greseste, mama sau eucatoarea trebuie sa gaseasca un ton potrivit de a explica fara a-l jigni sau minimalizandu-i eforturile. Este de preferat sa avem o formulare de genul "Este bine si asa, dar ..." decat "Nu este bine".