Enurezisul se defineste prin incapacitatea de a controla tractul urinar si mictiunea involuntara a copilului.

La bebelusi, nu putem vorbi despre enurezis. Toti ne nastem cu incontinenta urinara si scapam de ea pe masura ce sistemul nervos se dezvolta si capatam control voluntar asupra vezicii urinare. Abia de la 3 ani copilul ar trebui sa-si controleze mictiunea in timpul zilei, si de la 4 ani in timpul noptii. Dar pana la 6 anisori, enurezisul nu ar trebui a ne ingrijoreze, mai ales daca episoadele sunt rare. Abia dupa aceasta varsta este cazul sa cerem ajutorul medicului.

Enurezisul este des intalnit la copii. De fapt, se poate spune ca orice copil are cel putin cateva episoade de acest gen pana in 6-7 ani. Cel mai adesea se intampla la baietei, dar nici fetitele nu sunt complet ferite.

Enurezisul, fie el nocturn sau diurn poate avea diferite cauze:

  • Factori genetici
  • Probleme legate de somn (copilul se trezeste cu greu)
  • Stres fizic sau psihic
  • Dezvoltarea greoaie a sistemului nervos central (copilul nu isi poate controla vezica atunci cand doarme)
  • Probleme hormonale (corpul nu produce suficient hormon antidiuretic, care ar trebui sa incetineasca productia de urina noaptea).
  • Anomalii ale tractului urinar
  • Anomalii ale sistemului nervos.
  • Dimensiunea mica a vezicii urinare.
  • Infectii urinare

Trebuie retinut ca enurezisul nu este o rpoblema mentala sau de comportament. Chiar daca face in pat, copilul nu are retard de dezvoltare sau de alt fel. Intr-adevar, se poate ca sistemul nervos sa se dezvolte mai incet, dar fiecare copil este unic si se dezvolta in mod diferit, unii mai incet, altii mai repede. De asemenea, un copil cu enurezis nu are neaparat o problema de comportament. Nu face in pat pentru ca vrea sau pentru ca ii este lene sa se ridice din pat. Senzatia de ud nu-i place nici lui, asa ca nu aici trebuie cautate semnele unui comportament gresit.

In schimb, enurezisul poate duce la probleme de comportament. Oricat de enervant ar fi pentru un parinte, nici pentru copil nu este usor sa stie ca face in pat, la o varsta cand n-ar mai trebui sa se intample. Se simte vinovat, jenat, rusinat. Cu cat este mai mare copilul cu atat cresc sentimentele negative. E adevarat ca cel mic trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru ce a facut, sa recunoasca si sa ajute la curatat, insa nu trebuie sa se simta vinovat, nu trebuie sa i se reaminteasca mereu ce a facut. Sa nu uitam ca este ceva ce nu poate controla. Nu este ceva ce face intentionat. Este important sa stie copilul ca „accidentele” nu sunt din vina lui si ca nu vor fi pedepsite. Pedeapsa nu este o solutie pentru ca teama de pedeapsa va stresa copilul si mai mult, inrautatind problema. Prin pedepse cream in cerc vicios din care va iesi cu greu.

In schimb, este bine sa recompensam fiecare noapte „uscata” si sa tinem cont de aceste cateva sfaturi:

  • Cantitatea de lichide servite seara trebuie limitata. Copilul nu va bea sucuri, ceaiuri sau alte bauturi cu cofeina, care este un diuretic.
  • Inainte de culcare copilul merge la toaleta, chiar daca nu simte nevoia.
  • Intre camera copilul si toaleta se monteaza lumini de veghe ca sa gaseasca usor drumul spre baie si sa nu-i fie frica de intuneric.
  • Pentru antrenamentul vezicii, copilul trebuie sa se abtina de la mictiune pe parcursul zilei (de exemplu merge la toaleta abia la 15 minute dupa ce simte nevoia). Astfel, vezica se intinde si va putea sa tina mai multa urina.
  • In loc sa pedepsim copilul, sa-i cream sentimente de vinovatie, mai bine il ducem la medic daca are peste 6 ani sau daca are sub 6 ani, dar episoadele de enurezis sunt dese. Este posibil sa aiba o infectie urinara sau o alta afectiune care se inrautateste chiar in timp ce stam si ii facem morala sau il certam.