Herpangina este o boala infectioasa minora a copilului, provocata de virusuri Coxsackie (parte din familie enterovirusurilor, cele mai des intalnite la oameni, dupa rinovirusuri) si marcata prin febra, disfagie, si vezicule pe mucoasa gatului. Se manifesta si prin dureri in gat, febra si mici ulceratii la nivelul gurii. Aceste leziuni au 1-2 mm in diametru si capata o culoare gri-galbuie.

In general, sunt afectati copiii sub 10 ani (in afara nou-nascutilor, care sunt protejati de anticorpii din laptele matern), iar boala dureaza 4-7 zile. Apare mai des la sfarsitul verii si toamna, in mici epidemii.

Cauza acestei afectiuni sunt virusurile Coxsackie de grup A. Acestea fiind enterovirusuri, transmiterea se face prin materiile fecale eliminate de cel bolnav, vinovatul principal fiind manutele murdare. De la un caz aparut intr-o comunitate, herpangina se extinde rapid, de la un copil la altul, ca orice alta infectie virala. Cea mai usora modalitate de a preveni aceasta boala este asigurarea igienei cat mai riguroase, mai ales la copiii care traiesc in comunitati (gradinita, scoala). Invatati-i sa se spele neaparat pe manute de fiecare data cand folosesc toaleta, sa nu manance niciodata cu mainile murdare si sa nu duca mainile la gura, nas, ochi decat daca sunt proaspat spalate.

Odata luat virusul, dupa o perioada de incubatie intre doua si noua zile, herpangina se declanseaza brusc, cu febra (38-39 grade) si dureri de gat la inghitirea alimentelor. Totusi, lista simptomelor specifice este mult mai mare: greata, varsaturi, dureri in gat, faringita, dureri abdominale, anorexie, leziuni in gurita, pe palme, pe picioare, pe fese,  febra, disfagie (dificultatea de a inghiti alimente).

In ce priveste tratamentul, optiunile sunt limitate. Ca si raceala, gripa, varicela si alte infectii virale, herpangina nu poate fi tratata. Trebuie lasata sa-si urmeze cursul si va trece singura. Din fericire, este o afectiune benigna care nu da complicatii sau urmari grave si nu dureaza mult. Pana la disparitia simptomelor, se poate folosi un tratament simptomatic, care sa imbunatateasca starea copilului. Pentru febra si durere se poate folosi paracetamolul sau ibuprofenul, iar pentru leziunile din gurita si gat, un anestezic local usor sub forma de drajeuri (intrebati la farmacie).

Copilul bolnav nu trebuie izolat pentru ca virusurile Coxsackie nu se transmit pe calea aerului. In schimb, copilul bolnav trebuie invatat sa se spele bine pe manute ca sa nu transmita virusul si altor copii, iar cei din jur trebuie sa stie ca mainile murdare nu se pun pe mancare si nu se duc la gurita.

Probabil ca multe dintre voi stiti deja, insa trebuie spus ca antibioticele nu au ce cauta in tratamentul unui copil cu infectie virala. Antibioticele nu omoara decat bacterii, nu si virusuri. Herpangina, ca si raceala, gripa, oreionul, varicela nu trec cu antibiotice. Din contra, aceste medicamente fac si mai rau pentru ca distrug echilibrul bacterian la nivelul intestinului si creaza rezistenta.

De asemenea, copilul cu infectie virala nu trebuie sub nicio forma sa primeasca aspirina, chiar daca aceasta este un bun antitermic. Aspirina, in combinatie cu boala infectioasa virala, poate sa declanseze sindromul Reye, o boala rara, dar foarte periculoasa.