Artterapia se refera in principal la folosirea mijloacelor de expresie artistica in scopuri terapeutice.

In cadrul artterapiei intalnim tehnici si metode precum-desenul, pictura, modelajul, colajul, teatrul, basmele terapeutice, muzica si dansul.

Stim cu totii ce efect poate avea muzica asupra noastra. Ni se intampla adeseori ca o melodie auzita din intamplare sa ne schimbe starea de spirit, sa ne faca mai tonici, mai veseli, sau, dimpotriva, sa ne intristeze.  Muzica este o arta, prin intermediul careia se exprima sentimente sau idei cu ajutorul sunetelor. Exista studii care demonstreaza importanta muzicii in viata copiilor, inca din viata intrauterina.

Artterapia, in general, este una dintre cele mai folosite metode in cadrul psihoterapiei copilului, cu rezultate excelente si durabile, avand o serie de efecte benefice, precum:

  • inducerea unei stari de liniste si relaxare, diminuand anxietatea  si tensiunea, atunci cand copilul este agitat, timorat, nelinistit;
  • determina o serie de stari afective tonice, in cazul muzicii antrenante, care stimuleaza deschiderea si miscarea, permitand descarcarea tensiunilor si constientizarea armonioasa a propriului corp;
  • imbunatateste comportamentul si capacitatea de socializare, prin disponibilitatea si deschiderea pe care o creeaza;
  • faciliteaza comunicarea, producand dezinhibare, deoarece expresiile si trairile emotionale constituie forme de comunicare.

Terapia prin muzica se poate desfasura in mod individual sau in grupuri. In functie de nivelul de activism al copililui de ce cantitate de energie investeste in general in activitati, copii  se orienteaza catre diverse forme de activitati de meloterapie: copii foarte activi prefera dansul, cei cu nivel mediu de activism prefera in general un instrument, iar cei foarte putin active prefera auditia muzicii sau activitatile musicale  in grup.
Meloterapia poate fi active, sau receptive.

In forma active, activitatile musicale sunt desfasurate de catre copii, iar in cea receptive, copiii audiaza muzica.

Activitatea muzicala are rolul de a armoniza si imbunatati viata psihica, de a dezvolta personalitatea prin antrenarea in traiairle estetico-artistice. Ea educa si dezvolta procesele intelectuale, gandirea logica, atentia si memoria , fiind , folosita cu rezultate foarte bune in recuperarea copiilor cu nevoi speciale.

In plan cognitive, muzica trebuie sa fie adecvata puterii copiilor de receptare, pe baza receptivitatii analizatorului auditiv, dezvoltandu-se perceptiile si reprezentarile. Gandirea logica a copiilor este in stransa legatura cu perceptia, reprezentarea, memoria si sensibiltatea. Muzica poate fi folosita pentru a oferi un cadru cat mai placut activitatilor desfasurate, contribuind astfel la cresterea performantelor si la dezvoltarea gandirii. Invatarea unui cantec contribuie, alaturi de alte activitati, la dezvoltarea limbajului copilului, sub aspectul pronuntiei corecte , la reglarea echilibrului dintre inspire si expir, la dezvoltarea auzului fonetic si musical, la reglarea echilibrului dintre respiratie-pronuntie si miscare.

Avand o mare forta de expresie, muzica declanseaza traiari positive, genereaza entuziasm si deschidere afectiva. Dansul educa miscarile corpului, permite eliberarea tensiunilor si energizarea organismului.

Terapia muzicala in cadrul grupului este benefica pentru capacitatea de socializare a copilului, il ajuta sa creeze relatii armonioase, sa invete sa coopereze, sa desfasoare o activitate comuna si sa creeze relatii de ordin afectiv cu ceilalti.

La copiii cu instabilitate emotionala, muzicoterapia poate determina diminuarea tensiunilor, reducerea agresivitatii, imbunatateste cooperarea in cadrul grupului, amelioreaza munca in echipa. In aceeasi masura, meloterapia de grup ajuta copiii cu tulburari relationale deoarece favorizeaza participarea la activitati in comun. La copilul hiperactiv muzicoterapia faciliteaza ameliorarea inhibitiei voluntare.

Muzica are capacitatea de a intervene reglator in comportamentul afectogen, pentru ca nu este filtrata la nivel cognitive, ci numai la cel afectiv, avand o influenta mult mai profunda.

Prin dansterapie, sau invatarea unui instrument, copilul agresiv isi poate diminua impulsivitatea, descarcand tensiunile intr-un mod constructiv, armonios.

In linii generale, un program de muzicoterapie urmareste obiective precum:

  • dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii, a capacitatii de exprimare;
  • echilibrarea personalitatii, prin dezvoltarea unor trasaturi pozitive de caracter;
  • dezvoltarea sociabilitatii, prin participarea la activitati de grup;
  • educarea expresivitatii mimico-gesticulare;
  • determinarea unor stari pozitive, diminuarea anxietatii, a agresivitatii;
  • imbunatatirea orientarii spatio-temporale si a coordonarii motrice;
  • crearea unei stari generale de bine, de armonie.

Acest articol face parte din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”