Ati auzit adesea calificari de acest gen. Haideti sa clarificam ce presupun aceste doua valente, nu inainte de a sublinia ca nu exista una buna si una proasta. Fiecare dintre ele are avantajele si calitatile sale si dezavantajele si defectele proprii.

Cei doi termeni se folosesc in mod curent de peste 100 de ani si in viata curenta. Cel ce a atras atentia asupra acestei axe validandu-i utilizarea a fost CARL GUSTAV JUNG (1875-1961).

Extravertitii – sunt oameni deschisi, comunicativi si sociabili. Ei sunt repede reperati intr-un grup deoarece vorbesc fara retinere cu oricine, despre orice, chiar si despre viata lor personala trecuta sau viitoare. Sunt genul de oameni care nu se pot abtine sa nu comenteze tot felul de situatii sau subiecte si adesea sunt cei care aduc vestile primii. Sunt glumeti, veseli, optimisti, adesea sunt centrul atentiei la reuniuni, stiind sa intretina sau aduca buna dispozitie. Isi fac foarte usor prieteni, au foarte multe cunostinte, din toate clasele sociale si orice domeniu, deoarece nimic din toate astea nu-l impiedica sa poarte discutii cu oricine. Le place sa aiba activitati sociale, sa lucreze in echipa si cu oamenii. Sunt activi, dinamici, plini de initiativa si adesea buni lideri. Sunt spontani si prefera sa rezolve problemele fara prea multa planificare. Partea practica este cea care domina, in fata partii teoretice, stiintifice. Experienta este baza, nu lectura sau teoria. Sunt increzatori in oameni si in fortele proprii. Cad usor prada emotiilor si impulsivitatii, traiesc sentimentele la cote foarte inalte, isi pierd stapanirea usor dar le si trece repede. Sunt persoane orientate catre exterior si catre viata psihica exterioara, predominand contactul emotional si al constiintei cu mediul extern.  Extravertii, sunt sensibili la reactiile anturajului, la elogiile si criticile celorlalti, la admiratia unui colectiv.

In randul celor extravetiti pot exista barfitori, oameni fara cuvant, nestatornici, superficiali sau teatrali, oportunisti, certareti, agresivi, etc.

Introvertitii – oameni nu foarte deschisi, cu o fire retrasa, tacuta. Prefera anturajele cunoscute si restranse, prefera sa asculte decat sa vorbeasca, nu vorbesc despre sine prea usor. Prefera cadrul familial. In relatiile sociale sunt rezervati si distanti. Au un cerc restrans de cunostinte. Aleg mai repede sa munceasca si sa invete singuri, isi fac planuri minutioase inainte de a trece la actiune. Persoane serioase, de cuvant, ordonati, nu foarte veseli si nici excesivi de optimisti. Sunt constanti in preocupari, activitati, idei si mentalitati. Conservatori. Sentimentele sunt stabile si profunde, au o stapanire de sine exemplara, autocontrol si reactioneaza  dupa ce gandesc, analizeaza. Putin adaptabili la situatiile noi si la schimbarile bruste. Introvertiti pun accent pe viata lor interioara si vietii psihice interioare.

Printre introvertiti se gasesc auneori persoane nesociabile, timide, ezitante, fricoase, visatoare, comode si fara imaginatie.

Aceste doua tipuri sunt de referinta, sintetizand extremele, opozabilitatile. Putine sunt persoanele care se incadreaza total unui anumit tip, majoritatea oamenilor au cu predilectie inclinatie spre una din tre tipuri dar isi regasesc alemente si in celalat. Aici se poate adauga notiunea de grad de introversie sau extraversie.

Din punct de vedere al inclinatiilor spre tulburarile psihice, studiile au aratat ca introvertitii sunt mai predispusi spre depresii, psihoze maniacale, pe cand extravertitii sunt mai predispusi la stari de isterie si nevroze.

In diferite profesii au mai mare succes potential extravertitii, iar in altele introvertitii. Asa, de pilda, in profesiile ce solicita relatii cu publicul, extravertitii au mai mari sanse de reusita, chiar daca au un grad mai crescut de iritabilitate.

In alte domenii, cum ar fi cele de tehnica fina, sau de analiza si control, profunzimea si temperamentul constant al introvertitilor este preferat celui impulsiv si superficial al extravertilor.