Psihologie 

Pentru a-si dezvolta personalitatea, pentru a deveni o fiinta independenta, copilul nostru trece prin diferite etape. Mult timp neglijata, psihologia copilului ocupa azi un loc foarte important. Iata cateva din marile faze din dezvoltarea psihica  a copilului. 

Criza de la opt luni (angoasa de la opt luni). Toti copiii trec prin asta: cand isi dau seama ca ei si mama sunt 2 persoane diferite, ca daca nu o mai vede pe mama (sau tata), cred ca nu se mai intorc, incep sa le fie frica de persoane necunoscute...etc. Se zice ca toate aceste schimbari in psihicul copilului se manifesta prin cosmaruri si plansete...De asemenea, copiii pot manifesta neliniste atunci cand mama iese din campul lor vizual si o persoana necunoscuta se aproprie, putandu-se transforma in crize de plans. Aceasta criza demonstreaza faptul ca micutul vostru face progrese: dand dovada de teama, devine o entitate individuala. 

Cum sa reactionati in fata plansetelor? In momentul plecarii trebuie sa le explicati micutilor de ce plecati, cine se va ocupa de el cat timp veti fi plecata si sa insistati asupra faptului ca veti reveni: uneori intelege mult mai bine decat va puteti imagina. In aceste momente este foarte important ca adultul sa nu isi arate nelinistea pe care o are si el ca se va desparti de copilul sau. 

Faza opunerilor, a refuzului. Copilul trece prin mai multe faze de opunere si de refuz: acesta se opune in mod sistematic adultului. El isi da seama ca nu mai vrea sa le fie supus parintilor, si uzeaza si abuzeaza de cuvantul "nu" pentru a exprima acest lucru. Aceasta faza apare adesea la varsta de un an sau un an si jumatate, fiind foarte grele pentru parinti, dar necesare pentru copil: opunandu-se acesta isi construieste personalitatea. Deprinderile cum ar fi mersul, curatenia sunt insotite adesea de aceasta faza a opunerilor si a refuzului. Cu cat copilul isi castiga mai mult din independenta, cu atat mai mult dorinta sa de libertate este dificil de canalizat: vrea sa descopere lumea, sa o exploreze si interdictiile noastre il impiedica sa actioneze. 

De altfel, in cazul unor bulversari de genul sosirea unui frate sau al unei surori, mutarile, opunerea si refuzul sunt modalitati de adaptare la un nou context. 

Stabilirea identitatii sexuale. Freud a fost primul care s-a interesat de aceasta tema, stabilind mai multe stadii in evolutia copilului. Aceste etape sunt:

Stadiul oral. Acest stadiu este caracteristic perioadei de viata cuprinse intre 0 si 1/2 ani, este etapa in care copilul simte placerea in special la nivelul gurii si al obrajilor, atunci cand este alaptat de catre mama sa. Placerea este, asadar, mai mult  orala (de exemplu: supt, muscat, inghitit).

Stadiul anal. Este perioada cuprinsa intre 1/2 si 3 ani, cand copilul invata sa gandeasca cu corpul. Copilul invata sa-si controleze sfincterul si sa elimine materiile fecale la momentul potrivit.

Stadiul genital. Apare inspre varsta de 3 ani. Copilul este interesat de organele sale genitale, isi exploreaza corpul si masturbarile nu sunt rare. Copiii sunt curiosi din punct de vedere sexual cu privire la parintii sai si la anturajul lor. 

Copilul si temerile sale.Teama de intuneric, de animale, de somn... Intre varsta de 2 si 5 ani, primele manifestari ale fricii apar la copil de diverse feluri, acestea sunt totusi normale, fac parte din echilibrul sau psihic. 

Varsta intrebarilor de tip "de ce". Copilul isi agaseaza parintii cu tot felul de intrebari toata ziua, totul este un pretext pentru a pune intrebari. Este varsta lui de ce, care incepe in jurul varstei de 3 ani. Copilul intra la gradinita si descopera o lume noua, departe de casa si de mama. In fata tuturor acestor noutati este normal ca acesta sa isi puna intrebari. Cum sa le raspundem? Totul depinde de varsta lor. Cand vor fi mai mari veti putea intra in detalii. Daca nu le veti raspunde, ii veti ignora, riscati sa destabilizati copilul.