În Noul Testament nu sunt amintiþi pãrinþii Mariei. Dupã o tradiþie atestatã încã din secolul al II-lea, pãrinþii acesteia au fost Ioachim ºi Ana. Astfel, Sfânta Ana este în tradiþia creºtinã mama Fecioarei Maria ºi bunica lui Iisus Hristos. Cultul Sf. Ana exista în Rãsãrit în secolul al VI-lea ºi s-a rãspândit în Occident în secolul al X-lea. Cultul Sf. Ioachim este de datã mai recentã (sec. XVI).
Peste 300.000 de femei din tara noastra se numesc „Ana”.
Ana este unul dintre numele cele mai larg raspandite, atat la noi, cat si in intreaga lume crestina. Dupa cum Ioachim n-are corespondent feminin, nici Ana n-are corespondent masculin. De la el s-au format si nume derivate, ca Aneta si Anca (Ancuta), sau compuse, ca Mariana, Ana-Maria, Anabela etc. Diminutivele sunt destul de numeroase: Anisoara, Anica, Anita, Anuta, dar si, sub influenta occidentala, Ani sau Anita. Originea numelui este tot evreiasca (Hannah), acesta fiind ruda cu masculinul Anania (Hananyah) si avand semnificatia „Iahve a avut mila”, sau „Iahve s-a indurat”