Povestea ta 

Eram la revelionul 2008-2009, iar eu, care eram fumatoare - nu prea mare 3-4 tigari/zi - brusc si dintr-o data nu mai suportam mirosul si fumul de tigara. De ce? Oare ce am? Vine anul 2009, ianuarie, si menstruatia lipseste si luna asta, in decembrie lipsind din nou, dar fara sa ma ingrijorez deoarece, in fiecare an, aveam o luna in care nu aveam menstruatie. Prin urmare, ianuarie trece incepe rapid, februarie la fel, dar mie, de prin decembrie, nu mi convin cam multe mirosuri, iar dimineata, cand ma spalam, pe dinti aveam greturi.

Ce sa spun? Mergeam la munca cu stomacul intors pe dos. Lucram intr-o cafenea. Ce sa mai beau eu cafea? Ce sa mai fumez eu tigare la cafea? Ceva nu este in regula! Imi iau inima in dinti si sun la o clinica sa merg la un ecograf. Programarea o aveam pe 19 februarie 2009, la ora 17.30, iar rezultatul, in aceeasi zi: SUNTETI INSARCINATA!

Am iesit din cabinet "plutind". Pe 22 februarie 2009 am facut primul ecograf. Aveam deja aproape 15 saptamani si au urmat analizele de rigoare si multe intrebari puse unul celuilalt. Deja aflasem ca este fetita, iar data probabila a nasterii era, undeva, prin august, intre 8 ai 14. Tati spera ca, pana atunci "sa-i creasca putza". Dar, din pacate pentru el, deja, dupa al doilea ecograf, care zicea tot fetita, tati nu mai vroia sa-i creasca nimic - era mandru de el.

Nu stia nimeni din familie, decat noi doi si sora mea. Primii au aflat parintii mei, facandu-le o vizita de 2 zile, iar vestea le-am dat-o doar cind eram pe punctul de a iesi din casa, punandu-le in fata ecografiile.Va dati seama ca au ramas muti.
La citeva zile, au aflat si cumnatul si cumnata si soacra, mama a 3 baieti, era in culmea fericirii si nu-i venea sa creada. Pana la 5 luni, in fiecare dimineata, la spalatul dintilor, eu aveam mari greturi. Asta a trecut, am inceput sa crestem mari, munceam fara oprire, faceam foarte multa miscare. Pe 1 iulie am intrat in concediu, fiind deja era prea cald, iar eu eram prea mare sa ma mai pot plimba pe caldura, afara... si sa muncesc.

Pe 16 iulie 2009 am plecat la mare, in vizita la tati, care muncea acolo si care nu ne vazuse cam de o luna si ceva. Ce daca eram cat Casa Poporului!? Pe 20 iulie aveam programare la ecograf, sa vedem "ce face" bebe. Totul era bine. Era mare si zburdalinca, iar burtica mea era cam bronzata de la briza marii.

Eu vroiam sa nasc prin cezariana, si asa a si fost. Am mai facut un ecograf pe 22 iulie 2009 si totul era in regula. Bebe era mare, deci nici o problema ca sa putem deja programa cezariana pe 24 iulie 2009.

24 IULIE 2009 ora 8.30. Cu lucrurile si sufletelul pregatite ne aflam in curtea maternitatii eu, tati, sora mea si fiica ei, cumnatul meu au inceput formalitatile, pregatirile ca totul sa se petreaca asa cum trebuie. Tati era prin preajma tot timpul, iar eu nu mai aveam rabdare, trebuia sa astept sa-mi vina rindul sa intru in sala de operatie.
La ora 13.50 am intrat, iar, la 14.05, A VENIT PE LUME INGERASUL MEU. La 14.50 m-am trezit din anestezie plingand si intreband: unde este copilasul meu? este sanatoasa? Au urmat cele mai fericite clipe, aunci cand a venit tati la mine fericit ca a vazut-o pe printesa noastra. A doua zi am reusit sa o vad si eu. Era cel mai frumos copil de acolo. Cel mai mare. Era ingerasul nostru si rodul iubirii noastre.
 
Azi 21.11.2009 avem aproape 4 luni de viata si de experienta.
Suntem cei mai fericiti parinti si suntem mandrii de printesa noastra, ADELINA IOANA si o iubim foarte foarte mult! Cand o sa cresca mare o sa -i dau sa  citeasca aceasta scrisoare. Sper sa va placa povestea noastra si sper sa va mai scriu impreuna cu ADELINA.