Povestea ta 

Inca de cand m-am mutat cu sotul meu,mai bine spus, viitorul meu sot, pe atunci, imi doream la nebunie sa raman insarcinata. Plangeam mereu dupa ce plecam din vizite de la prieteni cu copii mici si aveam senzatia ca nu voi avea niciodata si eu asa minune. Imi doream asa de mult incat ziceam mereu :“ am senzatia ca eu nu o sa am niciodata parte de asa ceva “ , “ ca nu o sa fiu niciodata mireasa sau sa am burtica “ . Imi doream mai mult ca orice pe lumea asta si toate m-i se pareau foarte departe de a fi reale… Dupa cativa ani, revenind din concediu , am avut un sentiment ciudat cand am numarat zi dupa zi intarzierea menstruatiei. In urma testului de sarcina , am trait cea mai intensa bucurie de pana atunci, eram insarcinata. Si acum imi dau lacrimile de emotii…Acum cand scriu aceasta povestioara, minunea mea are aproape un anisor, ne pregatim sa serbam cu mare fast implinirea primului anisor de viata.  Revenind la poveste , vreau sa spun ca in acelasi an in noiembrie mi-am trait visul cu ochii, acela de a fi mireasa ,aveam patru luni de sarcina si dupa doar cateva luni s-a intamplat minunea vietii noastre : ingerasul nostru Eduard Andrei. Spun ingeras… pentru ca arata ca un ingeras. Numai Dumnezeu poate sa iti daruiasca asa o bucurie in viata, numai de El pot veni asa fapturi minunate. Dumnezeu ne-a daruit un baietel frumos , sanatos, cu bucle si blondut , exact ca un ingeras. Ma uit la el , sta si se joaca langa mine, imi zambeste si imi dau lacrimile. E minunea care ne-a dat viata , am realizat ca nu am trait cu adevarat, ca n-am avut emotii niciodata cu adevarat, ca nu m-am bucurat si nu m-am ingrijorat niciodata cu adevarat ,ca nu am multumit cerului mai intens niciodata pana acum, si nu am avut rugaminti asa fierbinti si curate catre Dumnezeu niciodata, ca acum cand traiesc sa imi vad baietelul fericit, zambind, intinzandu-mi manuta, strigandu-ma…iubindu-l mai presus ca orice pe lumea asta,  NEOMENESC DE MULT, SI DUMNEZEIESC DE CURAT.

nicol_13, membru N