Povestea ta 

Povestea noastra incepe pe cand eu aveam 18 ani. Atunci am fost diagnosticata cu fibrom uterin. Ne-am speriat rau, bineinteles am mers si la un alt medic pentru o a doua opinie. Si dansul ne-a confirmat boala, ba chiar mi-a explicat ca fibromul se face tot mai mare, cu trecerea timpului (chiar daca faceam tratamente cu contraceptive). M-a chiar sfatuit sa fac urgent un copil si apoi ma asteapta la histerectomie totala. M-am intristat rau. Asa de tanara si asa bolnava! Pe vremea aceea eram si singura.

M-am casatorit abia la 26 de ani. Am fost sincera cu sotul meu, i-am spus inainte de nunta de starea mea si ne-am hotarat sa nu asteptam prea mult venirea berzei. Sincer, imi era groaza si de gandul infertilitatii (desi citeam peste tot ca poti fi gravida si cu fibrom). Credeam ca voi astepta, ca va veni greu bebe. Dar nu a fost asa. Abia eram de o luna casatoriti, cand pe testul de sarcina au aparut cele 2 liniute. Am fost tare fericiti. Am anuntat repede familia si prietenii, care s-au alaturat bucuriei noastre. A urmat o sarcina grea.

De la 4 luni nu am putut merge la servici. Aveam vesnic tensiunea mica, simteam ca lesin. Sufeream de constipatie si hemoroizi. Am pus si multe kg pe mine (16). Eram plina de apa pe genunchi si glezne. Dar cea mai mare problema a fost ca aveam varice vulvare si pe membrele inferioare. Din acest motiv doctorul a decis sa nasc prin cezariana. Si mai avea ca motiv miopia mea, nu vroia sa orbesc in timpul travaliului. In 20 aprilie trebuia sa nasc, dar eu simteam ca bebe va veni mai repede. Si asa a fost. Bebe s-a nascut la 37 de saptamani. Dpctorul ma internase in spital pentru niste ecografii. M-am speriat de sezutul in spital si au inceput contractiile. M-a consultat medicul si a spus ca poate nasc chiar in acea zi. Dupa 30 de minute eram deja anesteziata total in sala de nasteri.

In 28 martie, la 10:45, s-a nascut TAMAS al meu. Atunci medicul a descoperit ca aveam varice si in burta. Cine stie cum circula sangele si oxigenul lui bebe? Tomi a luat nota 5. Neonatologul mi-a explicat ca a iesit obosit si atat. Obosit? De la ce? A stat o zi in incubator. Eu am fost retinuta in sala de operatie, mi s-a scos un nodul fibromatos, care, Doamne sa fie laudat, nu a fost tumoare maligna.

Am pierdut mult sange. Nu puteam merge la bebe. Intrebam pe toata lumea daca e bine, sanatos, cu cine seamana. Ceream poze, filmulete cu el. Macar atata timp il vedeam.

L-am cunoscut abia a 3-a zi. Atunci mi-a zambit si am realizat ca trebuie sa lupt, sa fiu tare pt el. Am inceput sa cobor din pat, sa ma plimb, sa merg la el in salon, sa il alaptez, sa il tin in brate, sa il sarut. A fost minunat! Simteam bucuria implinirii ca mama, iar aceasta mi-a dat putere sa merg mai departe. De atunci baiatul meu a crescut mare, sanatos, frumos.

Are 8 luni acum, ii ies dintisorii si incearca premergatorul. Eu mi-am revenit si sunt tare fericita alaturi de el si familia mea!

fenesimonica, membru NN