Din jurnalul unui miracol
Hm… deja lovim cu putere si nu mai am incertitudini ca ar fi Ea…
Miracolul este o fetita care la 20 saptamani are 360 g si 18 cm… au fost si emotiile resimtite la primele miscari evidente ale fetitei… apoi primele griji si temeri in legatura cu sanatatea fetitei… Si momentul in care am aflat ca este o fetita…
Angoasa unor posibile riscuri de diverse afectiuni si maladii ma ingrozeste. Cu toata tehnologia nu reusim decat sa ne afundam mai mult in incertitudine. E uimitor cum poti vedea stadiul de dezvoltare al bebelusului insa sunt alte multe necunoscute care nu pot fi dezvaluite… Si apoi un miracol ramane un miracol si cu cat incerci mai mult sa afli tainele, cu atat sacrul adanceste misterul.
Ma straduiesc sa traiesc miracolul si nu sa-l descifrez. Incerc sa nu caut rationalul experientei si pur si simplu sa o traiesc, sa ma bucur de fiecare etapa, de fiecare miscare si fiecare clipa… Timpul trece, e o certitudine care, pentru prima data, nu mai doare, ci bucura, mangaie si pare a avea o semnificatie aparte. Este pentru prima data cand pot afirma ca trecerea timpului are un rost si nu ma nelinisteste. De data asta, cu fiecare clipa nu ma ma mai aflu mai aproape de marele sfarsit, ci ma aflu mai aproape de un nou inceput, de viata.
O
bucurie rezervata ma invaluie si ma ajuta sa visez. Astept
Craciunul…. Momentul in care vom fi toti trei acasa, cu bradut si
arome de cozonaci. Astept sa vad zambetul pur al ei, al Teodorei
Andreea…. De ce Teodora ? Pentru ca inseama darul
lui Dumnezeu…. Si pentru mine ea este
un miracol, un dar pe care il primesc… Sa ma mai intreb daca il
merit sau nu ? Inclin sa cred ca sunt aspecte ale vietii pe care
cu siguranta nu le meritam si totusi le primim ca un dar al iertarii
si al sansei de a demonstra ca putem invata sa primim… si sa
daruim… Am primit viata si ma pregatesc sa aduc pe lume darul pe
care l-am primit.
Mai sunt cateva saptamani pana la clipa in care voi putea strange in brate fiinta care acum transmite mesaje din interior. Asteptarea e amestecata cu nelinisti, temeri, bucurii si momente de fericire.
Am invatat si primele cantece de leagan; invat sa comunic, sa
daruiesc, sa alint …Reinvat dansul, cantecul, poezia, zborul si
visul… ma redescopar si redefinesc, contopindu-ma cu miracolul, cu
trairea intensa a tot ceaa ce defineste universul meu interior si
exterior in momentul asta.
anemonaa, membru NN
Cea mai mare comunitate a mamicilor
www.lacafenea.ro












1 comentarii