Povestea ta 

Ioana Camelia a venit pe lume la inceputul lui decembrie, intr-o dimineata in care parca tot soarele se inghesuia sa intre pe fereastra salonului in care eram noi. A fost necesara, dupa cum a decis medicul in ultimul moment, o operatie cezariana pentru a auzi primul tipat al bebelusului meu. In acea clipa, intreaga mea viata s-a luminat si zambetul mi-a ramas intiparit pe buze.Orice mamica stie exact ce vreau sa spun. Dar dupa toate emotiile coplesitoare pe care le simti in primele zile, vine momentul sa dai piept cu realitatea. Si in acest caz, realitatea nu e prea poetica: Plansete, dureri de burtica, nopti nedormite si, pe deasupra, o multime de musafiri mai mult sau mai putin poftiti. Odata ajunsa la acest moment, ai doua alternative: ii lasi pe ceilalti sa-ti faca programul sau inchizi telefonul si usa si arunci cheia si iti faci tu (impreuna cu bebe) programul.

Sa le analizam pe amandoua. In primul caz, situatia sta cam asa: ai ajuns acasa, in patul tau, in bratele sotului tau, unde visezi sa ajungi din clipa in care ai nascut. Sper ca ai avut intelepciunea sa treci peste toate superstitiile si te asteapta acasa coltul (sau camera) bebelusului pregatita cu de toate. Daca nu, situatia e cam albastra. Nu prea vad cine iti va procura aceste lucruri, pentru ca bebe cere de mancare aproape intr-una, trebuie schimbat, te doare spatele, te misti cu greutate si tare ti-ai dori sa dormi macar doua ore fara intrerupere! Daca aceasta problema e rezolvata, incepe cosmarul oricarei mamici abia iesite din maternitate. Telefonul suna fara pauza cu felicitari din toate colturile orasului, tarii, lumii... Binevoitori si fericiti, nu realizeaza ca programul tau e total schimbat. Si asta n-ar fi o problema, dar cand iti doresti sa faci si tu un dus sau sa tragi un pui de somn (ai hranit bebelusul si l-ai pacalit sa adoarma), suna din nou la usa. E soacra sau matusa sau colega sau...sau toate deodata. O hoarda galagioasa da navala in apartamentul tau vorbind tare si mult si cautand disperata botul de aur care, surprins de atata atentie, incepe din nou sa tipe. Intre doua "nani, nani" - pune cafeaua pe masa, gustarea si incearca sa salvezi bebelusul de mangaierile si pupaturile celor nou-veniti. Sa nu crezi, insa, ca va trebui sa vorbesti prea mult. Orice persoana de sex feminin va fi mai mult decat incantata sa-ti ia vorba din gura pentru a depana amintirile ei de la momentul nasterii. Dupa cateva ore bune, cu promisiunea ferma ca vor reveni cat de repede se poate, musafirii te lasa ametita sa strangi dupa ei. Si a doua zi o iei de la capat. Astfel, esti in permanenta obosita, iritata, stresata, nearanjata si te descarci pe sot, pe tine si, in cel mai nefericit caz, pe bebelus. Depresia post-partum despre care ai auzit atatea e instalata! Nu prea iti surade aceasta varianta, n