Cauta:
Am fost doi, acum suntem trei

Am fost doi, acum suntem trei

Data: 14.12.2009


Povestea noastra a inceput in luna iunie 2008, cand am aflat ca vom avea un bebelus. Am ramas amandoi uimiti si cu gura cascata uitandu-ne la testul de sarcina si la cele doua linii roz, care ne confirmau, atat banuielile, cat si sperantele noastre.

Sarcina a decurs destul de bine. pana in luna a sasea. cand incepusem sa manifest o preeclamsie: tensiune mare, picioare umflate, obezitate gr 2. Am fost sub atenta supraveghere a doctoritei mele, insa, din luna a saptea nu am mai putut sa dorm normal, la orizontala, in pat, din cauza arsurilor crunte. Lumea spunea ca voi avea un copil cu par mult, ca asa se zice in popor, cica, dar eu stiam si cauza medicala stiintifica si nu prea iau in seama spusele acestea. O alta problema a mea si a doctoritei mele a fost ca bebelusa nu se misca in burtica si eram intr-un continuu stres, mai ales auzind pe alte mamici ca nu pot dormi, din cauza bebelusilor lor, care impingeau, loveau si se miscau in voie.

In concluzie, am avut o sarcina destul de grea, luasem deja 40 kg in greutate, ajunsesem la 100 kg, deci va dati seama cat de nerabdatoare eram sa nasc sa-mi vad fetita ca este sanatoasa.

Minunea s-a intamplat pe 17 februarie 2009, cand am nascut o fetita de 3300gr si 53 cm, frumusica si sanatoasa. Cu toate astea, la cateva ore de la nastere, Amalia nu mai putea respira singura, se invinetea la fata, iar norocul nostru a fost ca o doamna asistenta a observat-o la timp si i-a reglat respiratia. A fost tinuta la incubator inca 4 zile pana si-a mai revenit.

Sufletul ne-a revenit la loc, Amalia era deja rasfatata tuturor asistentelor pentru ca, am uitat sa va spun, avea un par atat de negru, bogat si frumos de zici ca era aranjata la coafor. La incubator parul se electriza si-i statea foarte frumos, dandu-si concursul si asistentele, bineinteles. De aici, trag concluzia  ca mai trebuie sa ascultam si de batrani, stiti, treaba cu arsurile.

Cat despre faptul ca nu misca in burtica, vreau sa va spun ca a fost atat de cuminte cand era mica, mica, incat nu m-a trezit noaptea, nu a plans, nu ne-a facut niciun fel de probleme. Ca urmare, eu nu am reusit sa slabesc mai deloc, intrucat fiica mea m-a scutit de... multe.

Acum, Amalia are 9 luni, este sanatoasa, frumoasa, neastamparata, rade cu oricine si la oricine si este o incantare pentru oricine o vede si-si petrece timpul cu ea. Are deja 4 dintisori, pe care tine, neaparat, sa ni-i arate prin rontairea telefoanelor, telecomenzilor, nu mai zic ca abia scriu, ca reusit sa-mi scoata cateva taste de la laptop. Ii mai place la nebunie sa faca baita, mai ales cand o face pe mami uda din cap pana in picioare, iar cand nu da din picioare, bea apa din cadita si oricat m-as stradui sa-i tin gura inchisa e numai cu limba in spuma. Si va asigur ca nu ii este sete.

Ce sa va mai povestesc, ca ne luptam, eu sa-i pun un scutec, ea sa fuga prin pat cu funduletul gol, ca o apuca vorbitul cand mananca cereale, si daca o atentionez incepe sa rada de ma face numai mancare toata fata, sau ca imi trage toti piticii de barba, fiind lipiti, pe pereti, langa patutul ei. Cu astea cred ca se "confrunta" toti parintii, pe acasa, cu bebelusii lor.

Va multumim voua, celor care ne-ati dat ocazia sa va povestim experientele noastre, ca proaspeti parinti, si nebuniile copiilor nostril!

Inchei aici ca ma asteapta un nou episod din "Amalia la baita". Pupici

ggabbytzu; membrul al Comunitatii NN


Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
0 comentarii
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu