Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c’asa vrea Dumnezeu.
Si numai cite-un viscol o bate uneori,
Ea plinge atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cind viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si cinta-ncet; si mere si flori din sin le cad.
Iar florile sanina de ramuri pina jos
Si-i cintec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si cinta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.
Departe intr-un staul e-n fasa-acum Isus,
Si ingerii, o, cite si cite i-au adus.
Dar el e bun si-mparte la toti citi il iubesc,
Tu vino, si te’nchina, zi: „Doamne-ti multumesc”.