moþate ºi împãnate,
au plecat la un amiaz
la plimbare, spre un iaz.
Cum mergeau ele, tacticoase,
cu ciocu-n vânt, cu cozi întoarse,
le ajunge din urmã o gãinã,
ce se ºtia cu ele vecinã.
„Cot-codac ºi bunã ziua,
sunt eu, Galina, vecina…”
„Mac, mac, mac ºi dã-ne pace,
n-avem timp de cotcodace!
Suntem grabite ºi, apoi,
nu poþi veni acum cu noi,
asta-i o întâlnire specialã
mergem la spa, surioarã!”
Mac, mac, mac – râd raþele îngâmfate,
dându-ºi capetele pe spate –
nu ºtii tu despre ce-i vorba,
grija ta sunt oul ºi ciorba.
„Dar vreau …, zice Galina surprinsã,
„Nu ne pasã, fii convinsã!”
„Ã, ã, ã…. sã vã spun, sã vã anunþ…”
„Dragã dar tu n-ai bun simþ!”
Îi strigã raþele ofensate
ºi-ºi vãd de drum încolonate,
una mai legãnatã decât cealaltã
„Ce zici, dragã, ce ingratã
sã creadã ea cã noi am vrea
sã ne meargã alãturea,
îþi inchipui ce s-ar fi vorbit la spa
cã am ajuns prietene cu Galina, ha!”
ªi au ajuns ele la baltã
ºi s-au bãlãcit dupã-amiaza toatã,
când seara a dat semne cã se lasã,
au pornit înapoi, spre casã.
Ajunse în curtea cu flori multe,
au rãmas, dintr-odatã, mute,
gospodina abia aºtepta sã le vazã,
cã tocmai ce gãtise varzã.
Avea curtea plinã de nepoþi
aºezaþi la masã, toþi,
Asta voia Galina sã le spunã
C-o auzise, dis-de-dimineaþã, pe stãpânã!