Sub stresina casei mele
Au cuib doua randunele.
Vesel ciripesc si zboara
De cu zori si pana-n seara
Si pe soare si cand ploua
Pentru c-au iesit din oua,
Patru puisori gingasi.
Acum inca sunt golasi,
Dar pana in miez de vara
Penele au sa apara
Si-au sa zboare sus in nor
La fel ca parintii lor.
Un motan afurisit
Toata ziua a pandit
Cocotat pe-o ramurica
Puii mici de randunica.
Linge botul, da din coada,
Spera nimeni sa nu-l vada,
Dar ograda e prea mica
Pentru el si Azorica,
Un catel foarte istet,
Pudel, la blanita cret,
Este alb ca o smantana,
Sta mereu langa stapana.
Fericit, c-a facut baie,
Iese tantos din odaie
Si zareste in copac
Mata gata de atac:
– Ham, ham, ham sa nu-ndraznesti
Cuibul sa il nimicesti,
Ca iti smotocesc blanita
Si bucati iti fac codita !
Dar motanul dand din coada
Zise: – Iar esti pus pe sfada ?
Am vrut doar sa ii privesc !
Nu crezi ca este firesc
Sa le spun un ” Bun venit ?”
Vai, esti nemaipomenit !
Sunt de-a dreptul revoltat,
Spune, tu chiar ai uitat
Caine rau si incorect,
Ca mananc doar Kitty-Kat ?
Si, sari cu indemana
Drept in brate la stapana
Lingusind-o mieunand
Languros, usor si bland.
La sfarsit a fost certat
Tot catelul, c-a latrat.