Pentru inceput, trebuie sa facem diferenta intre o analiza de diagnostic si una de screening. O analiza de screening tine cont de diferiti factori, cu ajutorul carora se estimeaza care sunt sansele unei persoane de a suferi de o anumita boala. O analiza de screening nu pune un diagnostic, ci arata care sunt analizele de diagnostic care trebuie facute. Screening-ul AFP nu arata daca fatul are sau nu o problema ci arata care sunt sanslee ca el sa aiba o problema. Trebuie sa retinem aceasta diferenta.
Analiza de screening AFP se face folosind sangele mamei, care este studiat in laborator. Alfa feto proteina se gaseste in sangele fatului, al mamei si in lichidul amniotic. Este o proteina produsa in prima parte a sarcinii de catre sacul embrionar, iar mai tarziu de ficatul si tractul gastrointestinal al fatului. Nu se stie care este functia acestei proteine, dar se stie ca nivelul ei creste si scade mult in anumite perioade ale sarcinii. De aceea este foarte important sa se cunoasca cu exactitate varsta sarcinii.
Screening-ul AFP se face intre saptamanile 14 si 22, dar se pare ca este mai exact intre saptamnile 16 si 18. Nivelul de AFP din sangele mamei variaza mult in timpul sarcinii, deci este foarte important ca varsta sarcinii sa fie corect evaluata.
Testul se poate face tuturor femeilor insarcinate, dar este recomandat in special:
- femeilor care au avut cazuri de malformatii congenitale in familie.
- femeilor care au 35 de ani sau mai mult.
- femeilor care au luat medicamente periculoase in timpul sarcinii.
- femeilor care sufera de diabet.
Testul cauta sa detecteze nivelurile prea mari sau prea mici de AFP. Rezultatele testului sunt analizate impreuna cu alti factori, printre care si varsta mamei pentru a stabili care sunt sansele ca fatul sa sufere de anumite boli.
Un nivel mare al AFP poate sa sugereze ca fatul are un defect de tub neural (spina bifida, anencefalie), un defect al esofagului sau ca abdomenul lui nu s-a inchis. Totusi, cel mai adesea, nivelul de AFP este mare pentru ca varsta sarcinii nu a fost stabilita corect.
Un nivel prea mic de AFP, impreuna cu niveluri anormale de hCG si estradiol poate sa arate ca fatul are sindromul Down, sindromul Edwards sau un alt tip de anomalie cromozomiala.
Totusi, nivelurile anormale de AFP pot fi cauzate si de alti factori. De xemplu, sarcina este multipla, este mai avansata sau mai putin avansata decat se credea.
Este important sa retinem ca screening-ul AFP nu este o analiza de diagnostic. Ea arata doar care este riscul ca fatul sa sufere de o boala sau alta. 50 de teste din 1000 ies anormale. Si totusi, dintre gravidele cu teste AFP anormale, doar una din 30 va naste un copil cu malformatii.
Un rezultat anormal la testul AFP necesita alte analize pentru a putea stabili exact despre ce este vorba. Daca triplul test iese prost se poate face si o amniocenteza, o analiza destul de invaziva care trebuie discutata foarte bine cu medicul inainte de a fi facuta. Dupa un triplu test cu rezultate ingrijoratoare, unele cupluri aleg sa mearga mai departe, la amniocenteza pentru a putea hotara daca sa pastreze sau nu sarcina, pentru a sti daca trebuie sau nu sa se pregateasca pentru un copil cu probleme. Alti parinti aleg sa renunte la analize, fie pentru ca religia nu le-ar permite sa intrerupa sarcina, fie pentru ca isi accepta copilul asa cum este.
Acest articol face parte din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”