Am sa va scriu ceea ce ii scriam eu in jurnal iubitei mele cand a implinit 8 luni.
11 mai 2008: Cum a crescut printesa mea.
Fiecare zi de 11 a fiecarei luni ma umple de emotie. Retraiesc nasterea ei in fiecare luna. Au trecut 8 luni de cand am adus pe lume o minune. Opt luni in care traiesc pentru ea si prin ea .
Au fost pe departe cele mai grele si totusi cele mai frumoase luni din viata mea, a noastra. Minunea mica pe care am adus-o pe lume a crescut, e o fata mare , nazdravana, impulsiva, vorbareata si face ce vrea ea. O iubim mult , cel mai mult, mai mult decat pe noi insine. Minunea creste pe zi ce trece, a inceput prin a-si tine caputul cateva secunde, minute. Primele ei realizari. Si ce ne mai bucuram! Eram fericiti! Apoi a inceput sa stea in fundulet, sa se rostogoleasca, sa apuce, sa traga, sa mangaie, sa pipaie, sa se ridice si sa face primii pasi (e drept ajutata de mami, tati). Ma iubeste, o simt in fiecare zi prin fiecare “MAMA!” o simt, prin fiecare palmuta pe care mi o da in semn de afectiune, prin fiecare mangaiere simt cum minunea creste si simte ca eu sunt mami si ca o iubesc. E A MEA. Mi-am dorit o si o iubesc. Astept sa creasca in continuare frumos, cum a facut-o pana acum Astept sa o duc la gradi prima data, sa o duc la scoala prima data, astept prima ei iubire, astept sa dansez la nunta ei, astept un nepot .
Sunt MAMA si ma mandresc cu asta , sunt MAMA ei si sunt fericita. Nu puteam cere de la Doamne Doamne altceva!
Membru NN: „danielaradu„