Cel mai dulce ingeras!
  
Desi nu am stofa de povestitor, incerc sa va spun si eu povestea nasterii mele!

Pe data de 31 mai la ora 2:30 sotul meu a plecat la Bucuresti, toate bune si frumoase pana la 4:30 cand au inceput durerile. Am stat linistita ptr ca a mea soacra mi a siz ca o sa ma doara spatele si pe mine ma durea sub burta. Pe la 5 si ceva am inceput sa patrulez la toaleta ptr ca ma impingea sa ies afara. Am zis sa mai astept. La 7 si jumatate il sun pe al meu sa l intreb daca chem pe cineva sa ma duca la spital sau merg cu taxiul. Saracul dormea si cand m a auzit a ingetat la telefon zicandu mi sa chem salvarea. Asa ca nu am chemat pe nimeni si nici nu am vb decat cu o prietena care a insistat sa o sun cand plec la spital. Am ajuns la spital la 8 jumate singura cu taxiul (sarmanul sofer nici nu a vrut sa mi ia banii ptr ca nu avea sa mi dea rest).

Aveam deja 2 cm. Pana mi au facut analizele s a facut 9 si jumatate,aveam contractii la 5 minute cate 1 min si jumatate si deja 4 cm m-au urcat pe masa si mi au eliberat dopul,mi au rupt membranele si apa ca sa nasc pana la 12. Au sunat o pe dr care in 15 min a fost langa mine. La 10 si jumatate mi au facut vestitata perfuzie oxcitocina si atunci au inceput adevaratele dureri de mi venea sa o bat pe asistenta cand ma ruga sa ma linistesc,ce vina avea ea saraca. La 12 m-au urcat pe masa de nasteri.Dr a pus mana pe burta zicand ca nu e nici mare nici mic. La 12 : 20 a venit Razvan pe lume (si dr a zis: uitate la el grasanul ) din 3 contractii a cate 3 impinsaturi. A avut la nastere 3700 gr ,52 cm si Apgar 10. Le am intrebat pe asistente daca este sanatos, pentru ca el il vedeam atat de gri incat dr cand m a auzit a incept sa rada de mine zicandu mi ca are pielea roz. Am nascut relativ usor avand in vedere ca dupa ce l am vazut si l am auzit tipand am uitat de dureri si de tot si am inceput sa glumesc cu dr mea care s a atasat extraordinar de mult de mine. La 12:50 eram deja gata reparata si vb la telefon cu proaspatul tatic. Acum trebuia sa mi anunti si parinti ca am nascut si cum toata sarcina i am zis mamei ca o sa nasc si nu o anunt cand plec la spital, asa am si facut,am sunat o si i am zis sa de a telefonul pe hands free ca sa vb si cu tata,(ea era tare agitata si nu stia de ce – ptr ca simtea ca ceva nu este in regula ) si i am felicitat ca au un nepotel. Au inceput sa planga si mi au zis ca nu le am pe toate la mansarda de am avut curaj sa merg singura la spital !

Nu pot sa va zic decat ca de ce mi a fost frica nu am scapat. Era convinsa ca o sa nasc taman cand al meu o sa fie plecat in vre o cursa si asa a si fost. Nu mi a fost frica de nastere cum mi a fost frica de epiziotomie.
Dar asta este, a trecut, avem un baietel minunat si vioi si pot sa spun ca este cea mai mare realizare a noastra. Poti sa ai casa, masina, bani ca nimic nu te face mai fericit decat zambetul copilului tau, e tot ce poate fi mai frumos in viata. Acum asteptam sa faca un anisor ca sa ne aduca barza un bb 2, poate o fetita.
Va pupam mami si Razvan si speram ca nu v-am plictisit

Membru NN: „catalina1st”