Rândunica cea micuþã
Are coada-n forfecuþã
Ca sa taie-ncet cu ea
Aer fin de catifea.

Sã facã veºmânt subþire
Crinului ce va fi mire,
Când grãdina-i înfloratã
Cu parfum înmiresmatã.

Iar sub streaºina cea mare
Iatã cum un cuib apare
Forfecuþe ca sã creascã,
Pentru lumea pãsãreascã.