Taticii « insarcinati » au o viata usoara, in multe privinte. Nu trebuie sa cunoasca neplacerile sarcinii: greturile de dimineata, cresterea in greutate, durerea nasterii si alte probleme fizice legate de copilul din pantec. Cele noua luni de sarcina transforma complet viitoarea mamica, in timp ce pertenerul ei va arata si se va simti (fizic) la fel ca inainte.
Dar chiar si fara semne exterioare ale sarcinii, efectele psihologice nu trebuie subestimate. Unii psihologi cred chiar ca aceasta calatorie psihologica numita sarcina este la fel de grea pentru tati ca si pentru mame. Ei isi fac griji pentru felul cum se vor adapta, pentru felul cum se vor descurca, pentru starea financiara a familiei, pentru relatia cu sotia. Toate acestea nu sunt deloc de neglijat.
Dar oricat de importante ar fi problemele viitorilor tatici, marea lor majoritate nu reusesc sa le suporte si cu atat mai putin sa vorbeasca despre ele. A fi un tata implicat este o lupta. O lupta cu prejudecatile sociale si cu propria ta nesiguranta. Desi nu este o lupta usoara ar putea sa fie cea mai importanta din viata ta.
Dupa bucuria initiala la aflarea vestii ca vei fi tata, probabil ca te ve isimti putin inutil in timpul sarcinii si chiar si dupa nastere. In timp ce sotia ta alege haine de gravida, primeste toata atentia rudelor si prieteneilor, are dureri de spate si picioare umflate, viata ta continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Sotia ta are o legatura fizica foarte stransa cu fatul, o legatura pe care tu nu o vei putea stabili niciodata. Asta face ca sarcina sa fie pentru tine ceva abstract si frustrant. In afara de ajutorul pe care il acorzi sotiei, ce ar trebui sa faci de fapt? Care e rolul tau?
Toate acestea te fac sa te simti lasat la o parte. Unii tati incep sa se simta exclusi inca de la inceputul sarcinii, iar acest sentiment continua in urmatoarele trimestre, apoi si dupa nastere. Dar exclusi de catre cine? Este vreo conspiratie universala impotriva tatilor? Evident ca nu, insa trebuie sa recunoastem ca regulile sociale nescrise ii impiedica pe barbati sa-si accepte rolul de tati. Multi barbati ajung sa se excluda ei insisi din viata sotiei insarcinate si apoi din viata copilului.
Cea mai buna modalitate de a preveni aceasta stare, aceasta distanta psihologica ce apare intre tine si familia ta este sa ai o relatie sincera si deschisa cu sotia ta, viitoarea mama a copilului tau. Cel mai mare pericol pentru voi este sa faceti calatoria psihologica a sarcinii separat, pe doua drummuri paralele care nu se intalnesc niciodata sau poate se intalnesc prin invidie si neintelegeri.
Aceasta e o mare greseala si este important sa comunicati deschis inca de la inceput. Daca fierbi de grija si teama, probabil ca nu ai niciun chef sa vorbesti despre asta cu sotia ta, poate din incercarea de a da uitarii aceste sentimente, poate ca sa nu o superi. Probabil ca temerile tale legate de statutul de tata iti par un subiect de discutie cel putin trivial atunci cand sotia ta vomita de 10 ori pe zi.
Dar nici o temere nu poate fi considerata triviala. Multe lucruri trebuie discutate pe parcursul celor noua luni. De exemplu este normal ca un viitor tatic sa-si faca griji pentru starea financiara a familiei, mai ales daca sotia nu va putea sa castige prea mult dupa nastere. Multi barbatii incep sa lucreze mai mult cand apare o sarcina. E ceva aproape instinctiv. Totusi este o decizie pe care ar trebui sa o iei impreuna cu sotia ta. Daca decizi singur sa lucrezi peste program, sotia ta se va simti abandonata si, desi intentia ta a fost buna, nu vei reusi decat sa creezi probleme. Acesta este doar un exemplu pentru a te convinge ca temerile tale si grijile pe care le ai trebuie discutate.
Taticii insarcinati trebuie sa lupte nu numai cu propriile sentimente ci si cu unele conventii sociale legate de statul de parinte. Femeile sunt crescute in ideea ca intr-o zi vor deveni mame. Se joaca cu papusi-bebe, ingrijesc fratii mai mici. Pe de alta parte, barbatii isi imagineaza ca sunt in fel de parinti de rezerva ce nu trebuie sa intervina decat in caz de forta majora. Toata lumea isi imagineaza ca tatii sunt neindemanatici si incapabili sa aiba grija de un copil.
Dar chiar si atunci cand nu esti privit ca un parinte adevarat trebuie sa ramai implicat in viata familiei tale, si totul trebuie sa inceapa inca din timpul sarcinii. Insoteste-ti partenera macar la cateva consultatii, chiar daca te simti putin stanjenit in cabinetul ginecologului.
Este important sa nu-ti abandonezi pozitia de tata activ si implicat. Daca cedezi temerilor tale si te ascunzi in munca, lasandu-ti sotia singura, dupa nastere te vei simti ca un baby-sitter, nu ca un tata. Implicandu-te inca de la inceput si vei fi un tata activ, apropiat atat de copil cat si de mama.
Barbatilor nu le vine deloc usor sa renunte la libertatea lor, la tabieturile lor, la principiile lor, care le creaza o rutina confortabila. Dar sa ai grija de un copil inseamna sa renunti la unele, daca nu la toate lucrurile care iti fac placere. Tocmai asta inseamna sa fii un tata bun: sa renunti la tine in favoarea copilului. Vei vedea ca odata ce iti tii in brate nou-nascutul, odata ce il vezi mic si neajutorat, depinzand in totalitate de tine, nu ti se va parea deloc greu sa renunti la o iesire cu prietenii sau la un meci de fotbal. Vei descoperi ca celelalte lucruri pe care inainte le considerai importante pur si simplu palesc in fata indatoririlor de tata.
Cand devii tata si pe masura ce copilul tau creste vei invata sa fii mai rabdator si mai intelegator cu toti cei din jurul tau. De exemplu, daca acum esti foarte punctual si nu suporti oamenii care intarzie, in curand iti vei da seama ca si tu incepi sa intarzii, caci viata alaturi de un bebe este mereu imprevizibila. Iti vei da seama ca a fi punctual nu conteaza atat de mult pe cat conteaza binele copilului tau.
Un articol din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”