Am 27 de ani si sunt o tanara mamica a unui baietel de 6 luni. In anul 2007, dupa sarbatori, de fapt chiar pe 27 martie am aflat ca sunt insarcinata in 7 saptamani si am fost tare fericita, desi nu era o surpriza pentru mine, caci aveam deja greturi in fiecare dimineata!!!

A urmat, bineinteles, setul complet de analize recomandate de doctorul ginecolog si care, din fericire, toate au iesit bune. Greturile au durat pana la la 4 luni, dupa care au incetat brusc. Au urmat poftele si am devenit o mancacioasa.

Am fost tare slaba inainte, aveam aproximativ 50 de kilograme si nu mancam mai nimic toata ziua, dar dupa ce am ramas gravida s-au mai schimbat treburile si deja la 5 luni aveam vreo 60 de kilograme. Asta in conditiile in care nu ma puteam abtine deloc de la dulciuri.

Am fost tare fericita cand bebelu meu a miscat pentru prima data, am simtit o emotie puternica si pluteam de fericire fiindca mi-a confirmat ca era acolo, in burtica mea si crestea. E tare frumos sa fii insarcinata, sa astepti un copil, sa iti inchipui mereu cum va arata, cu cine va semana si sa astepti sa miste, cu mana pe burtica.

Bineinteles ca odihna in timpul sarcinii este prioritara, apoi plimbarea de seara,  pentru ca ziua lucram, si nu in ultimul rand, mancarea sanatoasa. Pot spune ca m-am trezit in supermarket sa caut numai produse naturale si pierdeam ore intregi citind etichetele produselor, ceea ce nu mai facusem pana atunci.

Mergeam in fiecare zi in piata si alegeam cele mai sanatoase fructe si legume, pentru ca bebelul meu sa aiba tot ce ii trebuie, sa se dezvolte bine si sanatos. Vreau sa va spun ca nu am nimerit un doctor ginecolog bun din prima, deoarece am aflat ca trebuia sa iau acid folic din prima luna si el nu imi daduse asa ceva.

Am gasit o alta doctorita, tare draguta si respectuasa, spre deosebire de cealalta, si m-am inteles de minune cu ea. Cred ca relatia doctor-pacient e foarte importanta si asta s-a dovedit in timp. Fiind vara, am baut multe lichide, dar cateodata nu ma puteam abtine de la o sticla de apa minerala rece si am avut probleme cu rinichii de nu ma mai puteam misca deloc.

Asa ca am ajuns la spital, unde m-au internat imediat si am facut calmante. Am luat o gramada de antibiotice, augumentin, si trebuia sa fiu mereu atenta la medicamente deoarece asistentele de acolo nici nu stiau ca sunt insarcinata, cu toate ca aveam vreo 5 luni, ca tot vroiau sa imi dea calmante, iar eu le refuzam ca sa nu ii dauneze bebelului.

Dar a trecut si au urmat alte crize. Asa am aflat ca nu pot naste natural din cauza rinichilor, pentru ca aveam hidronefroza si trebuia sa evit trecera fatului pe langa ei! Am plans, dar apoi mi-a trecut, mi-am zis ca trebuie sa fac ce e mai bine pentru mine si copilul meu.

Dupa o luna am aflat ca aveam incidenta de avort si ca nu mai puteam sa merg la serviciu, trebuia sa stau acasa, sa iau 2-3 Nospa pe zi, ca aveam contractii deja, de la 6 luni si sa ma odihnesc cat de mult pot. Am stat cu frica in san pana cand am nascut, sa nu pierd sarcina.

Cand ieseam la plimbare, trebuia sa merg incet si ma tineam tot timpul de burta, parca se rupea daca ii dadeam drumul. Am facut ecografii si analize de 2 ori pe luna, am cheltuit foarte multi bani pe ele, desi financiar nu aveam chiar o situatie roz, dar a meritat.

La ecografia de 32 de saptamani mi s-a zis ca am lichid amiotic in exces, ca bebelul e macrosom si se poate sa am diabet gestational si ca nu voi putea duce sarcina peste 35 de saptamani. Am plecat plangand de acolo si am dat fuga sa mai fac un teanc de analize la sange.

Din fericire, au iesit bine si s-a dovedit ca nu aveam nimic. Asteptam cu nerabdare sa vina ziua cea mare cand se va naste copilul meu si tot timpul umblam dupa hainute, patut si alte cele trebuinciose, ca totul sa fie pregatit. Trebuia sa astept sa intru in travaliu ca sa ma opereze, asa fiind cel mai bine si copilul sa fie pregatit.

Au urmat cateva saptamani de cosmar, nu putem sa dorm deloc noaptea si aveam probleme cu stomacul, ca era tot timpul iritat si sensibil. A venit in sfarsit si ziua cea mare, pe la 41 de saptamani, luni dimineata la ora 6 au inceput contractiile din 3 in 3 minute si s-a rupt apa.

La ora 9.30 am dat nastere, prin cezariana, unui frumos baiat de 3,650 kg. si sanatos!!! La ora 11 deja eram treaza si parca taiata in doua, iar a doua zi am fost dusa cu el in salon. Cand mi-am tinut puiul in brate, am uitat de tot prin ce am trecut si cat de greu a fost.

Eram cea mai fericita pentru ca era sanatos si cuminte! La ce sa te astepti? Nu prea stii ce ti se v-a intampla, sunt greutati dar si multe momente de fericire si satisfactie si mai ales cand deznodamantul e unul fericit, merita tot efortul si clipele de cosmar prin care ai trecut!
Dar totul se uita si trebuie sa ne bucuram de copii nostri si de fiecare moment petrecut impreuna.

Membru NN: „ALIDASCALU