In literatura de specialitate, s-au enumerat mereu 7 functii de baza in functie de care se evalueaza posibilitaile parintilor de a fi buni parinti. (Heap Killen, 1988)
Toate cele 7 functii sunt intr-o legatura foarte stransa si se intrepatrund pana la un anumit punct.
1. Abilitatea de a percepe copilul in mod realist
Fiecare parinte trebuie sa fie capabil sa perceapa copilul cat mai realist si diferentiat, pentru a putea sa descopere si sa-i ofere in mod corect necesarul, in functie de nevoi si potential. Parintii sunt adesea tentati sa tribuie copilului lor fie calitati pe care acesta nu le are, dar pe care parintii si le-ar dori cu ardoare, fie defecte care in realitate sunt inexistente, rod al anxietatii, temerilor si propriilor frustrari. Asteptarile parintilor trebuie sa fie cat mai conforme cu realitatea si posibilitatile reale ale copilului. De asemenea exista si o serie de parinti care neaga cu vehementa existenta unor probleme reale la copil. Si aceasta categorie de parinti pot afecta prin comportamentul lor inadecvat dezvoltarea copilului, facand imposibila uneori recuperarea sau tratarea la timp a problemelor.
2. Abilitatea de a accepta responsabilitatea satisfacerii nevoilor copilului si nu invers
Intotdeauna parintii trebuie sa fie cei care satisfac nevoile de dezvoltare, afective si educationale ale copilului. Unii parinti astepta ei, ca proprii copii sa le satisfaca nevoile, cum ar fi intelegere, liniste, ajutor, lucruri pe care ei insisi nu le-au primit de-o viata si pe care le cer vehement de la copil. Acesti copii suporta un proces de dezvoltare fortat si nu de multe ori parintii sunt foarte mandri de realizarea lor, fara a-si da seama ca defapt abuzeaza de copil.
3. Abilitatea de a vedea in mod corect colaborarea copilului
Asteptarile fata de copil trebuie sa fie conforme cu capacitatile sale, functie de varsta si gradul de dezvoltare specifice. Asteptarile prea mari pot provoca insatisfactie, iar cele prea mici lipsa de stimulare. De foarte multe ori suntem tentati sa cerem copiilor lucruri necorespunzatoare varstei si dezvoltarii sale doar din dorinta de a ne satisface orgoliul si asteptarile. Asteptarile prea mari pot impinge copilul la sentimentul de esec, de inutilitate sau incapacitate, acesta simtindu-se respins si neiubit. Asteptarile prea joase , infantilizeaza copilul, ingreunand procesul de dezvoltare corespunzator varstei sau chiar de maturizare.
4. Abilitatea de a interactiona cu copilul
Este esential ca parintele sa se angajeze cat mai mult in realtionarea cu propriul sau copil. Cu cat un parinte se angajeaza mai mult, cu atat mai mult i se va raspunde. In familiile in care exista o forma sau alta de neglijenta, dezvoltarea copilului este grav afectata, iar relatia parinte -copil va a vea de suferit de timpuriu. De asemenea si implicarea excesiva, exagerata poate duce la tulburari de comportament, la un atasament precoce, care impiedica copilul sa se dezvolte mai departe, acesta ramanand in imposibilitatea de a lua decizii sau a fi independent in situatii in care parintii nu sunt in preajma.
5. Abilitatea de empatizare cu copilul
Empatia este capacitatea de a te putea pune in locul altcuiva, de a simti ceea ce simte el, si a intelege perfect starile sale si modul de gandire. Aceasta abilitate este esentiala. De ea depinde intreaga capacitate de a raspunde nevoilor copilului. Ingrijorarea reala fata de ceea ce se intampla cu copilul este semnul existentei empatiei.
6. Abilitatea de a pune in prim plan nevoile copilului inaintea celor personale
Trebuie puse in prim plan nevoile de hrana, joaca, verbalizare, afectiune, de expansivitate ale copilului inaintea celor personale de liniste, curatenie, etc. Chiar daca micutul ni se pare galagios, dezordonat, rasfatat, acestea sunt nevoile sale personale de verbalizare, expansiune si joc, afectivitate si trebuie pana la un anumit moment puse in fata durerilor de cap pe care le provoaca.
Oricare dintre aceste aspecte pot lipsi in situatii de criza, de stres trecatoare, dar devin o reala problema atunci cand sunt expresia personalitatii de baza a parintilor, denotand imaturitate sau probleme personale grave. Incapacitatea de a-si exercita aceste abilitati, sau diminuarea lor, presupune existenta unor parinti improprii.