Ghidul Parintilor 

Responsabilitatea cresterii unui copil presupune in primul rand asigurarea unui camin si a unei familii deci a unui mediu optim pentru dezvoltarea sa fizica si psihica. Numeroase exemple ne demonstreaza influenta societatii si a mediului in care traim. In cartea sa "Introducere in psihologie", autorul Mielu Zlate ne face atenti la importanta relationarii psihicului nostru cu mediul inconjurator. Sper ca urmatoarele exemple vor elucida mai bine cele spuse pana acum. Unul faimos il reprezinta copilul-lup din India, pe nume Ramu (lup in Indiana), care a fost pierdut de mic in padure si a fost gasit dupa o lunga perioada de timp. Cercetatorii au fost uimiti sa constate ca acesta nu avea practic nimic uman in afara de aspectul umanoid. Era total animalizat: scotea mugete, sunete animalice, fugea in patru labe si isi arata dintii, nu suporta lumina. In zadar s-au chinuit numerosi psihologi timp de 14 ani sa-l invete sa articuleze cateva cuvine. Progrese nu s-au facut decat in mica masura in sfera comportamentala dar rezultatele au fost dezamagitoare pentru cei care cred intr-o "predestinare" a personalitatii noastre. In 1781, un taran roman a gasit in padurile din apropierea Brasovului un tanar de aproximativ 23-25 ani total salbaticit, pe care l-a adus in gospodaria sa incercand sa-l "umanizeze". Timp de mai multi ani nu s-au putut obtine decat cateva performante accesibile in general animalelor: sa umble incaltat si imbracat, sa foloseasca lingura, sa aduca apa de la fantana. Achizitia limbajului, a vorbirii i-a fost insa imposibila. Ce ne spun aceste exemple? Trebuie sa avem grija ca mediul pe care-l asiguram copilului nostru sa fie unul care sa-i permita acestuia interactiunea cu societatea si cu lumea obiectelor. Cu cat deprivam mai mult un copil de interactiunea sa cu obiecte si persoane cu atat va fi mai putin adaptat la societate si va da nastere unor comportamente maladaptative. Si dimpotriva, cu cat se va relationa tot mai mult cu ceea ce-l inconjoara cu atat mai mult isi va forma o imagine mai realista si adaptata la mediu.

Mediul presupune 2 aspecte: mediul social si mediul familial. Dintre acestea se pare ca mediul familial este mai important deoarece in functie de interactiunile care se stabilesc in perioadele timpurii ale vietii se va decide si relationarea la mediul social. Cu alte cuvinte daca odrasla primeste o educatie corecta si responsabila atunci exista mai multe posibilitati ca legaturile sale cu colegii de scoala si toate persoanele cu care vine in contact, sa fie unele pozitive. Tineti minte ca dumneavoastra ca parinti sunteti primii profesori si cu cea mai mare incredere din partea copilului. Daca educatia sau mai bine zis normele de "raportare" la societate se insusesc corect prin exemplaritatea parintilor, atunci putem spune ca facem eforturi pentru a-i oferi un prielnic mediu psihologic.

p>De asemenea nu trebuie nici sa va relaxati de la o anumita varsta si sa lasati intreaga educatie in seama societii. Chiar daca va trimiteti copilul la scoala, intr-un mediu organizat, este bine sa realizati ca vine in contact si cu alti copii, iar unii dintre ei nu ofera cele mai bune exemple. Cred ca acele cazuri de copii care in primele clase au fost premianti si elevi eminenti iar in gimnaziu sau liceu au inceput sa abordeze niste comportamente ostile, nefavorabile studiului, sunt destul de edificatoare pentru ideea mea de mai sus. Interactiunea parinte-copil trebuie permanent actualizata in functie de varsta si dorintele copilului dumneavoastra iar impreuna cu o comunicare sincera constituie adevarata baza a unui mediu familial sanatos.

Read the English version of this article: The environment where the child lives