Ghidul Parintilor 

Pana la opt luni, copilasii sunt surazatori, destinsi si prietenosi cu persoanele pe care nu le cunosc. De la aceasta varsta incolo insa, bebeii devin brusc timizi si plang cu o disperare sincera atunci cand se afla in prezenta unui strain, iar mama nu-i prin preajma. 

Ce provoaca aceasta angoasa? Cum va puteti ajuta puiul sa se obisnuiasca in astfel de situatii? Iata cateva ponturi.

Ceva se schimba...

In timpul sarcinii si in primele luni de viata, copilasul si mama sunt inseparabili, iar bebe reuseste cu greu sa priceapa ca el si mamica lui nu compun un tot unitar. Abia pe la sapte-opt luni se produce aceasta revelatie, copilul pricepand ca este o fiinta aparte, ca este diferit de mama lui. Odata cu aceasta constientizare se iveste o alta: bebe realizeaza ca mami este reperul sau de siguranta si intermediarul intre el si restul lumii. Atunci cand ea dispare din raza sa vizuala, bebe este complet debusolat, pierzandu-si punctul de echilibru si sursa de protectie. Nefiind capabil inca sa anticipeze reintoarcerea mamicii si fiind "abandonat" in bratele unui strain, copilul se simte pierdut. 

Vorbe linistitoare

Atunci cand copilul incepe sa planga la vederea unei rude sau a unui strain, este bine sa-l calmati luandu-l in brate si vorbindu-i cu o voce calma. Ii puteti explica cine este persoana care l-a speriat, de ce a venit la voi sau cum v-ati intalnit intamplator pe strada... Este gresit sa va calmati copilul ascunzandu-l de necunoscuti sau evitand contactul cu strainii. Dimpotriva, este recomandat sa-i ajutati integrarea in mediul dumneavoastra de viata, facilitand intalnirile cu rudele - mai apropiate si mai indepartate - si, in general, contactele cu oamenii.

Prezentati-i persoane noi

Este important ca un bebe sa poata cunoaste, de foarte devreme, figuri noi, pentru a intelege ca nu doar mama se ocupa de el. Nu ezitati sa-l incredintati, macar pentru un sfarsit de saptamana, bunicii sau altcuiva din familie, pentru ca sa se obisnuiasca, treptat, cu absenta dumneavoastra.

Un spatiu numai al lui

Bebe trebuie sa doarma, inca din primele zile, in patutul sau in leaganul lui. Mai tarziu, pe la 9-12 luni, va trebui sa aiba si o camera proprietate personala. Amenajandu-i cu spatiu numai pentru el, va ajutati copilul sa-si dezvolte simtul de independenta. In momentul culcarii, puteti sta langa el, mangaindu-i sau spunandu-i povesti, dar momentul retragerii trebuie sa vina inevitabil. Astfel, va reusi sa se adapteze separarilor, fara ca acestea sa mai nasca momente de planset si anxietate.