Cauta:
Cum afecteaza un parinte distant psihicul copilului?

Cum afecteaza un parinte distant psihicul copilului?

  Autor Echipa NN Data: 19.03.2012

Cum afecteaza un parinte distant psihicul copilului?
In aceasta categorie intra parintii obsedati de educatia copiilor lor. Fie ca este implicat intr-o activitate sportiva sau ca invata sa cante la un instrument, fie ca face meditatii la o limba straina sau ca urmeaza, ca orice alt copil, cursurile unei scoli, odrasla sa trebuie sa se ridice la un inalt nivel de performanta.

Acest tip de parinte nu arata afectiune copilului, sub pretextul ca astfel ii va mina vointa si-l va transforma intr-o fiinta slaba. De asemenea, mentine intotdeauna o distanta autoritara fata de cel mic, considerandu-se mai degraba un superior, un sef decat un prieten pentru micutul sau.

Trasaturi definitorii
  • Cauta sa controleze timpul liber al copilului si ii planifica tot soiul de activitati pentru a-i dezvolta o paleta cat mai larga de abilitati. De cele mai multe ori, exigentele sale sunt mult prea mari pentru posibilitatile copilului. Activitatile variate (balet, gimnastica, cursuri de vioara, lectii de italiana etc.) ii aglomereaza viata celui mic si-i dau sentimentul ca este strivit sub povara responsabilitatilor sale.
  • Adopta o atitudine superioara fata de alti oameni si isi creste copilul in credinta ca are capacitati speciale si responsabilitati pe masura.
  • Isi verifica excesiv copilul, astfel incat acesta sa nu poata evita programul impus.
  • Nu are masura posibilitatilor reale ale propriului copil si nu realizeaza atunci cand acesta este stresat si obosit.
  • Nu-si alinta, mangaie sau rasfata copilul, adoptand principiile unei edicatii spartane.
Unde greseste?

Actionand astfel, parintele de acest tip cere copilului sau, chiar fara sa-si dea seama, sa devina altceva decat este, sa se stranforme si sa se modeleze astfel incat sa corespunda propriilor sale dorinte.
Copilul devine intruchiparea idealurilor neindeplinite ale tatalui sau ale mamei si resimte o presiune extraordinara atunci cand nu poate sa se supuna acestor exigente. Calitatile sale reale nu sunt apreciate; in schimb, i se cere continuu sa dea dovada de alte abilitati, care nu-i sunt proprii. De vreme ce un astfel de parinte nu-si pune niciodata la indoiala metodele si nu-si poate imagina ca greseste, copilul nu va putea sa scape acestui regim decat atunci cand ajunge el insusi un adult si se desprinde de aceasta autoritate coplesitoare. De cele mai multe ori, ajuns in adolescenta, copilul se revolta. In orice caz, planul bine stabilit al parintelui esueaza si, lipsit de acest ideal, isi invinovateste si-si pedepseste copilul. Cel mic este condamnat sa traiasca departe de propriile idealuri si sa nu-si indeplineasca visurile reale.

Ce se poate face?

Mai intai, trebuie corectata educatia parintelui cat mai curand posibil, ceea ce este dificil atata vreme cat adultul nu-si constientizeaza eroarea.
Copilul trebuie lasat sa se implice in activitatile care-i plac, corespunzatoare varstei sale, si nu trebuie coplesit cu noi si variate responsabilitati, care sa-i dea impresia coplesitoare ca nu se ridica la inaltimea exigentelor parintesti. 



Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
0 comentarii
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu