Cauta:
A fi sau a nu fi mama...

A fi sau a nu fi mama...

  Autor Adina ROSETTI Articol preluat din Dilema veche Nr. 80 Data: 09.08.2005

Istorii traite si auzite

Testul are doua liniute albastre, toate semnele vorbesc de la sine, doctorul confirma cu un zimbet si undeva, sus, barza iti face cu ochiul. Nu mai incape nici o indoiala: a sosit timpul sa ai un copil. Fie ca te inunda o mare si fierbinte bucurie, fie ca te cuprinde o disperare subita, fie ca vestea era indelung asteptata si dorita, fie ca a picat ca un fulger, un singur lucru e mai presus de orice indoiala: viata ta a ajuns la o cotitura. Poti sa te bucuri impreuna cu "autorul faptei", cautind impreuna nume dragalase si facind planuri roz-bombon sau albastre-azurii... sau poti sa te intrebi cu groaza, singura si oarecum pierduta intr-un virtej care asteapta sa te inghita, cu Cine si cu Ce o sa cresti acest copil si incotro o va lua viata ta.
Cliseele si povestile cu happy-end spun ca "orice copil este o bucurie". Pina la urma, povestile pot deveni reale, doar ca realitatea devine poveste cind vrea ea, si nu vrea tot timpul, si cere, de cele mai multe ori, sacrificii...

Pregatiri pentru Marele Moment

La inceput, se aliniaza toate frumos, cu burticile la inaintare. Fiecare isi masoara, cu discretie dar si cu o curiozitate nestapinita, partenerele "de suferinta", evaluindu-le rotunjimile. Sala de gimnastica e mare, luminoasa, plina de poze cu bebelusi si diverse obiecte a caror destinatie finala ramine inca o necunoscuta, dar care probabil se va lamuri dupa Marele Moment, moment ce pare inca indepartat si oarecum improbabil.
Posesoarele de burtici se prezinta fiecare (numele si datele esentiale si definitorii, cum ar fi: virsta sarcinii, data probabila a nasterii, spitalul ales etc.), ceea ce aminteste de sedintele alcoolicilor anonimi, vazute prin filmele americane: "Ma numesc Ana-Maria si am 26 de saptamini".
Urmeaza apoi o serie de exercitii (un soi de aerobic light, daca pot sa il numesc asa), care au, pe linga rolul ingrat de a mentine silueta - in masura in care ea mai exista - si pe acela nobil de a ajuta in viitor la "marea incercare", de la capatul celor 9 luni.
Dupa o ora de astfel de gimnastica, deloc obositoare, viitoarele mamici se intind pe saltelute pentru momentul de relaxare. Ni se cere sa inchidem ochii si sa ne asezam intr-o pozitie confortabila. Vocea instructoarei capata brusc inflexiuni joase si cu vagi intentii hipnotizatoare, anuntind misterioasa aparitie a unei lumini albe si blinde, aparuta din neant pentru a ne invalui si a ne induce - dupa cum era de asteptat din partea unei astfel de lumini - o placuta stare "de bine si calm". in timp ce lumina isi face nestingherita treaba, sintem rugate, de catre aceeasi voce initiatica, sa incepem ritualul de vizualizare. Tebuie sa ne imaginam o frumoasa plaja pustie, valurile clipocind, briza marii si alte elemente menite sa amplifice starea de bine si cald, indusa de lumina binevoitoare. Treaba nu e grea in sine, doar ca pentru asta trebuie sa iti stergi complet din minte imaginea litoralului românesc, altfel risti ca vreo manea rautacioasa, aparuta din senin, sa-ti invadeze spatiul de autorelaxare. Dupa aceea, raminind in continuare pe plaja virtuala si invaluita de lumina cea binefacatoare, sintem rugate sa ne mingiiem burticile pentru a "intra in contact cu fatul", caruia trebuie sa ii vorbim, transmitindu-i astfel placutele stari dobindite in timpul acestui exercitiu. Dupa ce aceasta conexiune s-a realizat, vocea ne da voie, in sfirsit, sa "miscam cite un degetel", pentru a reveni, incetul, cu incetul, la realitate. Lumina dispare brusc din cadru, la fel de misterios precum a intrat...
"La ce va ginditi cind va invaluie lumina?", le intreb pe viitoarele mamici, la vestiar, dupa terminarea orei.
"La ce naiba sa ma gindesc?", vine raspunsul prompt din partea Cristinei (18 saptamini). "Ma gindesc la cit sint de obosita dupa cele 9 ore de stat la birou si ce de treaba mai am acasa!"
"Eu, una, profit de ocazie sa mai trag un pui de somn!", recunoaste, usor rusinata, Eliza (25 de saptamini).
"Mie chiar imi place, eu ma gindesc la mare, pe care nu mai apuc sa o vad anul asta.", spune Anca (37 de saptamini).
Viata de gravida nu pare atit de grea atunci cind ai pe cineva linga tine, care sa se supuna neconditionat tuturor hachitelor si poftelor specifice. Dintre tortœrile obligatorii aplicate barbatilor-viitori-tatici am retinut doar citeva: trimisul in miez de noapte dupa mici la gratar cu mustar, cautarea de pepene verde in timpul iernii ("Al meu s-a dus tocmai pina la Metro Ploiesti!", se confeseaza satisfacuta Cristina), alergatul prin supermarket-uri dupa un anumit fel de masline verzi. Toate acestea sint percepute ca dovezi de suprema iubire de catre doamnele insarcinate, care nu se sfiesc sa emita cele mai extravagante pretentii si capricioase dorinte, parca anume pentru a testa capacitatea de rezistenta a partenerilor. Ei incep sa presteze munci, considerate odinioara sub demnitatea lor masculina, cum ar fi: dusul gunoiului, mersul la piata simbata dimineata, intinsul rufelor si alte asemenea suplicii casnice, carora doamnele nu le mai pot face fata, din cauza dimensiunilor si, bineinteles, a indicatiilor medicului. Cu toate acestea, singurii care nu par a fi impresionati de "conditia delicata" a gravidelor si rezista neclintiti sint sefii, patronii si angajatorii, carora concediul de doi ani pentru cresterea copilului li se pare o utopie: ei accepta cu greu chiar si cele 126 de zile legale ale concediului de maternitate. "Eu muncesc pina in ultima luna!", imi spune Eliza, manager intr-o mare companie. "astia nu vor sa imi dea concediu prenatal si prefer sa imi iau concediul postnatal, de care o sa am mai multa nevoie. E posibil sa ma apuce nasterea la birou, dar nu am ce sa fac, asa e politica in companie!" Nu pare foarte stresata de aceasta posibilitate, pentru ca a avut o "sarcina usoara" si oricum are un intreg arsenal de soacre, matusi si bunici, gata sa intre in actiune atunci cind va sosi momentul.
Nici una dintre ele nu isi doreste de fapt sa intrerupa serviciul, in mare parte din cauza banilor pe care i-ar pierde astfel. "Mai ales de cind s-a propus legea aia minunata cu 3 milioane jumate pe luna, nu prea ai de ales. Nu inteleg cine poate sa creasca un copil cu banii aia!", continua Eliza, care in prezent cistiga cam de zece ori mai mult.



Read the English version of this article: To be or not to be mother...
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
3 comentarii
  • a spus
    vineri, 30.01.2009
    Minunata perioada!! [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 14.01.2009
    Comentarii la articolul A fi sau a nu fi mam?... Cea mai frumoasa meserie [ ... ]
  • a spus
    marşi, 29.07.2008
    e grea meseria dar si frumoasa ..si eu cand eram ansarcinata ce mai mancam la toba si mere verzi [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu