Rindunica e plecata
Dupa hrana pentru pui,
Cuibu-i singurel sub stresini
Si prin curte nimeni nu-i.
Ride sub mustati motanul:
– Ce noroc! Pacat sa-l scap!Iute sus! …Dar poc,o piatra
il loveste drept in cap.
Trist se tinguie motanul:
– Miau si vai de capul meu!Petrisor il ia in brate …
– Iarta-ma, te rog, caci eu
Te-am lovit si rau imi pare,
Dar de bietii puisori
Tie cum nu ti-a fost mila
Cind sarisesi sa-i omori?