Trei boboci de raþã, mici,
Dau în cale de-un arici
ªi se-ntreabã, cu mirare:
O fi gâzã, o fi floare?
Nu e piatrã, cã înþeapã!
O fi peºte? Nu stã-n apã!
Pentr-o râmã e cam mare!
N-are gurã, nici picioare!
Supãrat de-atâta ceartã,
Vrea ariciul sã-i despartã.
Dintr-o datã, ghem de ace,
Se întinde, se desface,
ªi, în liniºte deplinã,
O porneºte spre grãdinã!
Stau bobocii în livadã
ªi nu ºtiu ce sã mai creadã!
Nu s-au dumirit defel
ªi-l întreabã pe cãþel.
Iar rãspunsul vine-ndatã:
E-o pisicã speriatã!