Diversificarea este considerata de catre unii pediatri nutritionisti ca „a doua nastere„, pregatind sugarul pentru alimentatia care-i va fi propie tot restul vietii. In esenta, se trece de la suctiune (supt – tragerea laptelui) la masticatie. Succesiunea dezvoltarii sugarului si adaptarea in functie de aceasta a tehnicilor de hranire destinate sugarilor normali, sanatosi, nascuti la termen sunt etape normale in viata unui copil.

Tehnica trecerii de la alimentatia cu lingurita se invata treptat atat de mama cat si de copil. Una dintre greselile cele mai comune este urmatoarea: prelungirea administrarii alimentelor cu biberonul, chiar dupa diversificare si chiar dupa varsta de 1 an, cand mesele de lapte continua sa fie administrate „traditional” tot cu tetina.

Tot timpul mesei, mama trebuie sa se afle in interactiune cu copilul, sa mentina contactul ochi in ochi. In jurul varstei de un an copilul incepe sa aiba manifestari de autonomie, de exemplu doreste sa manance singur.

Acceptarea acestor tendinte stimuleaza initiativa si obtinerea unei experiente personale, elemente esentiale pentru dezvoltarea cognitiva a copilului. Primele incercari de autoalimentare vor fi stangace, locul mesei nu va avea un aspect tocmai curat! In cazul acesta nu trebuie sa va enervati. Trebuie sa va inarmati cu multa rabdare si dorinta de a va educa propriul copil.

Trebuie sa aveti grija la fiecare gest pe care-l face, pentru ca din neatentie, se poate lovi cu lingurita sau celelalte obiecte aflate pe masa. Primele gesturi pe care le face copilul nu sunt acceptate de cei din jur (ia mancarea cu mana din farfurie si apoi o duce la gura). Ulterior, cu tact, se poate obtine educarea copilului in spiritul unui comportament acceptabil social.

Interactiunea din timpul orelor de masa, pentru copilul mai mare de 18 luni, poate fi folosita ca prilej de educare si invatare. Administrarea fortata de alimente este cauza anorexiei psihogene (copiilor li se induce psihic repulsia fata de mancare), atat de frecventa in familiile cu copii hiperprotejati.

De la varsta de 2 ani, copilul va fi asezat pe un scaun special si va lua masa impreuna cu parintii.

Dupa 4 ani trebuie sa utilizeze corect lingurita si furculita, iar dupa 7 ani trebuie sa stie sa folosesasca si cutitul. Pentru orice perioada de varsta, este de dorit sa existe cel putin o masa pe zi cand familia mananca reunita, prilej de cunoastere si interactiune reciproca.

Masa trebuie sa ramana o experienta placuta pentru toata lumea. Ea va fi permanent utilizata ca prilej educational si pentru deprinderea regulilor de comportare in societate.

Pentru a veni cu o concluzie la cele scrise mai sus, va recomand, sa incepeti totul, cu foarte mult calm, cu incurajarea copilului si sa nu fiti dezamagite, atunci cand observati ca „elevul” dumneavoastra, arunca mancarea pe jos, sau nu duce lingurita cu mancare la gura ci la cap, sau isi murdareste hainutele.

Orice gest pe care-l faceti, atunci cand „initiati” alimentarea cu ajutorul linguritiei, trebuie sa fie ajutat de un zambet si de o vorba de incurajare precum ” bravo puiul meu”, chiar daca greseste.

In fond, nimeni nu a stiu sa manance corect de la inceput. Orice lucru nou se invata. La unii copii mai greu, la altii mai usor, pana la urma se va atinge si telul propus.

Insa nu uitati, totul depinde de dumneavoastra si de cat de bine stiti sa va coordonati copilul catre obiectivul propus. Atuul il reprezinta rabdarea, calmul, si incurajarea!

Mult succes!